Când era foarte mic te amuzau întotdeauna replicile lui pline de înțelepciune. Dar de pe la 3 ani încolo, nu ți se mai pare haios când cel mic îți spune unele lucruri. Și ai nevoie de toată răbdarea din lume și de tot tactul de părinte, pentru a evita un conflict atunci când copilul tău îți dă una din replicile de mai jos.
Nu ești șeful meu!
Când apare replica asta? Undeva în jurul vârstei de 3 ani, când se semnează prima declarație de independență. De acum, copilul tău poate să meargă peste tot, este stăpân pe mișcările lui, poate face multe lucruri singur și nu mai este dispus să primească ordine fără să le discute.
La replica ‘Nu-mi spune ce să fac, nu ești tu șeful meu’, răspunsul care-ți stă pe buze e ‘Pui pariu?’
Cum eviți o astfel de replică? Oferind alternative copilului. Nu-i spune: Pune-ți bluza verde pe tine – e posibil să refuze. Dă-i două (nu mai multe) variante din care să aleagă, să simtă că are și el/ea un oarecare control.
Nu e corect!
Când apare replica asta?
Nu cred să existe vreun părinte care să fi scăpat de enervantul răspuns Nu-i corect (însoțit de tonul plângăcios, ba chiar și de lacrimi adevărate sau ceva nervișori). În al patrulea an din viața fiicei mele motto-ul a fost Nu e corect! De la Trebuie să mergi la culcare acum, e târziu, până la E momentul să faci baie – toate replicile mele primeau răspunsul Nu e corect!
Cum eviți o astfel de replică?
Arată copilului că regulile trebuie respectate, chiar dacă nu ne plac, că și adulții fac lucruri care nu le plac. O alt variantă este să lași loc pentru un pic de negociere. Dacă vrei ca cel mic să fie în pat la 9 și te aștepți la un Nu e corect, mergi cu 5 minute mai devreme să îi spui că e momentul pentru culcare și lasă-i victoria de a negocia încă 5 minute. Învață-l să folosească alte expresii pentru a-și exprima nemulțumirea – Regula aceasta nu îmi place. Putem să discutăm despre? Astfel de formule oferă loc pentru dialog și evită lupte pentru putere.
„E al meu/ e a mea!!’
Când apare replica?
Înainte de a putea vorbi, bebelușii îți machează teritoriul. Uită-te în parc, când se adună mai mulți copii la un loc și vei vedea că la prima încercare de răpire a vreunei lopățele, bebelușul tău se pune pe plâns sau chiar se repede să smulgă lopata din mâna răpitorului. Replica apare și mai des în cazul în care în familie se naște un al doilea copil. Psihologii ne învață să nu spunem primului venit că trebuie să-și cedeze proprietatea (jucăriile preferate, hăinuțele etc) nou-născutului. Dar sunt momente în care, cu toată diplomația de care ești în stare, tot nu poți evita enervanta replică E al meu!
Cum eviți o astfel de replică?
Prima variantă ar fi să eviți situațiile de conflict asupra proprietății – nu-l forța să-și împartă jucăriile. Dacă ajugeți la revendicări și celebra replică, o variantă ar fi să nu încerci să-l convingi de contrariu. Poți spune ceva gen ‘Îmi pare rău’ sau ‘E drăguț că îți dorești lucrul acesta, deși tu ești mai mare și nu mai ai nevoie de el’. Poate nu va funcționa, dar, spun psihologii, este o variantă mai bună decât a aduce argumente gen ‘dă-i și lui, că e mai mic’.
Page: 1 2