Psihoterapeuta de orientare psihanalitică Andreea Chițu a răspuns la câteva întrebări despre cele care azi îngrijesc copii, au carieră și trăiesc într-un cuplu cu dilemele obișnuite, au părinți bolnavi sau orice altă problemă pe care în general o rezolvă jumătatea feminină a populației… Care mai sunt problemele acute ale femeilor de azi? Cu ce material vin ele pe canapea?Andreea Chițu: Nu sunt cu mult diferite de cele trecute, cu nuanțe legate de o viață mai bogată în roluri și mai diversificată, poate chiar mai sofisticată. La bază, însă, problemele sunt cam aceleași, poate doar că acum le exprimă liber. Nu lipsește culpabilitatea asociată trăirilor și sentimentelor respective.În ultimii ani, fluxul de informații „psy“ a pătruns și la noi în țară pe diverse căi, mai întâi prin copii, căutându-se ajutor de specialitate. Ulterior, mentalitatea s-a extins și la generația actuală, pentru ca, mai recent, să vedem din când în când solicitări și de la generația mamelor femeilor mature de azi. La mine vin femei cu diverse simptome fizice, organice, care ascund de multe ori probleme psihosomatice (oboseală, cefalee, suprasolicitare nervoas, iritabilitate, junghiuri, colon iritabil, tulburări de alimentație, amețeli, frigiditate etc.).Au stări de nesiguranță, le lipsește încrederea în ele însele (în ciuda talentelor sau realizărilor considerabile din viață), stări de nemulțumire generală, sentimentul de lipsă sau de gol, în ciuda realizărilor sociale și profesionale, au probleme de relații disfuncționale cu partenerul de viață sau cu propriii copii, au stări depresive, inclusiv post-partum, tulburări de dinamică sexuală, probleme colaterale maternajului, probleme de asumare a rolului feminin-matern…A crescut ca incidență o tulburare actuală generalizată atât la femei, cât și la bărbați (ce pare că ține și de o „modă“ clinică, psihopatologică, așa cum era pe vremuri isteria): atacurile de panică. Aș adăuga tulburări generate de stres, supasolicitare și surmenaj. Sunt probleme perene legate de frici și temeri: sentimentul de neîncredere în sine, lipsa stimei de sine, maternitatea, probleme de luare a deciziilor (dificultăți în stabilirea priorităților), separarea, sexualitatea, doliul, asociate cu subiecte care țin de teme existențiale generale: de pildă, relațiile cu ceilalți, găsirea fericirii, singurătatea, moartea, sensul vieții. Există o schimbare reală la nivel de mentalitate în România? S-au depășit prejudecățile tradiționale care blamează o femeie adulterină, de exemplu?A.C.: E o schimbare de suprafață. Societatea românească este încă una cu valori tradiționale, în medie – nu vorbesc de populația urbană, unde putem spune că ar exista o deculpabilizare; dar în fond, acolo unde lucrurile se trăiesc de fapt, nu văd și nu cred că s-a realizat o prea mare schimbare.Există o oarecare discriminare a femeilor singure în mediul școlar; nu sunt văzute cu ochi buni „mamele singure“, probabil percepute ca exemplu rău famat sau fără prea mari șanse de reușită socială/financiară. Modelul clasic de familie are încă un loc important într-o societate ca a noastra. Biserica ocupă încă unul din primele locuri în ceea ce privește încrederea oamenilor în instituții. Apelul la morala creștină taxează automat acest comportament și-l cataloghează ca atare.Etaloanele civilizației noastre globale au un filon masculin. Schimbarea acestei mentalități se va face greu sau niciodată echilibrat, din motive ce țin de dinamica istorică și de cele care țin de diferențele dintre femei și bărbați, care au provocat – și provoacă – în conștientul și inconștientul rasei umane fantasme, lupte pentru afecțiune și putere. Și în prezent mai întâlnim formule de expresie prin care rezultatele necorespunzătoare sunt disprețuitor numite „feminine“, în timp ce realizările remarcabile ale femeilor sunt numite „masculine“, în chip de laudă. Care sunt cele mai frecvente motive de culpabilizare pentru o femeie, azi?A.C.: Sunt perene și comune. Țin de raportarea la morala creștină, la valorile și modelele social-educative acceptate: adulter, avort, parteneriate cu bărbați care nu aparțin aceluiași statut, părăsirea familiei (maxim de culpabilitate dacă există și copii), maternaj neasumat. Mulți soți nu înțeleg și nu acceptă depresia post-partum a partenerelor lor, considerându-le ifose sau orgolii neîntemeiate, făcând apel la imagini idealizate, dar promovate prin media, ale maternității. Ce anume cer femeile, explicit sau nu, de la bărbați? A.C.: Respect, comunicare, tandrețe, dragoste și iubire, atenție, admirație, mai multă sensibilitate; poate, mai recent, odată cu echilibrarea profesională și financiară a raportului dintre femei și bărbați, cer mai mult ajutor în gospodărie. Implicare în creșterea copiilor – acest lucru nu se obține deloc ușor. Ce cred că este greu de înțeles este faptul că, deși au câștigat niște drepturi importante, femeile caută competiția cu bărbații și pierd din vedere faptul că femeile și bărbații sunt complementari; asta nu are de-a face cu diferențele genetice, cu dezvoltarea interioară personală, diferența structurală, interioară (ca realitate psihică) dintre cele două sexe; fiecare are nevoie de celălalt pentru a (re)găsi și (re)întregi acel ceva primordial. Femeile au cerut și mai cer încă de la ele însele foarte mult, și aici cred că ne putem întâlni cu o anumită patologie în lucrul clinic actual: de exemplu, performerele, perfecționistele, burn-out-istele… Mie mi se pare că există tot mai multe femei singure… Cărui fapt i se datorează această problemă? Sunt femeile mai independente sau e doar o nefericită întâmplare?A.C.: Aceste întrebări necesită discuții pe mai multe planuri: cel personal, social, cultural. A trăi singur este o problemă sau o alegere asumată? Ce „instanță“ judecă această alegere, de către cine este considerată o problemă? Aleg să trăiesc singur sau într-un cuplu, dar separat? Câștigarea independenței femeilor, respectiv câștigarea dreptului la muncă, educație și vot, pentru că, să ne aducem aminte, acest drept a fost câștigat după lungi dezbateri abia după 1940/50. Printre consecințele acestor decizii se află și independența financiară, la care aș adăuga un alt factor foarte important, care a contribuit la schimbarea percepției de statut social și de rol al femeii, anume apariția pilulei anticoncepționale.Alegerea singurătății vs concubinaj (cuplu, parteneriat) sau căsătorie?A.C.: În ultimii ani, femeile și-au asigurat ele însele echilibrul, siguranța și stabilitatea financiară „fără prea multe bătăi de cap“, dispun singure de corpul lor, de cum își petrec timpul liber și alegerile din spațiul intim, personal.La o analiză mai profundă, psihoterapeuții psihodinamici pot descoperi anumite motive inconștiente, ușor de raționalizat și intelectualizat, ale acestor alegeri „moderne“: fantasmarea, gândirea magică, fuga din feminitate („nu întâlnesc bărbatul potrivit“, „încă aștept un bărbat potrivit“, „bărbații din ziua de azi sunt…“, „unde să-l întâlnesc pe…?“).Cred că psihanaliza și psihoterapia psihanalitică pot să contribuie la găsirea celui mai potrivit echilibru al resorturilor interioare personale și, pe de altă parte, să se implice mai activ în investigarea și cercetarea factorilor implicați în schimbările și dinamica acestui fenomen social.Am citit că există un număr în creștere al persoanelor care aleg să trăiască singure, deopotrivă femei și bărbați. Societatea viitoare – influențată de o diversitate de fenomene sociale, economice, științifice, medicale (descoperirile geneticii, globalizarea, migrația, apartenența la o anumită credință religioasă, costul financiar al traiului zilnic) – va aduce cu sine o schimbare a socialului, a valorilor și a alegerilor personale, a modurilor în care oamenii vor alege să conviețuiască și să perpetueze specia. Se simt bine femeile care au carieră solidă, dar, dintr-un motiv sau altul, nu și-au făcut o familie?A.C.: Nu știu să răspund, decât că… depinde. Este de discutat această alegere într-un context cultural, social și, nu în ultimul rând, într-unul personal. Pot fi femei care să se simtă bine cu alegerea lor, pot simți că sunt valoroase și apreciate pe plan profesional sau personal (de exemplu, sport sau alte activități de timp liber) decât prin prisma realizării unei familii (căsătorie, copii, trai în comun). De la caz la caz, pentru aceste femei, rolul feminin și valorile asociate fie nu mai sunt satisfăcătoare, fie sunt o alegere „de fugă“, o soluție să-i zicem „contrafobică“ la o teamă conștientă sau inconștientă față de acestea.La fel de bine cum pot fi femei care să își dorească mai mult o familie, și care să pună pe un plan secundar cariera și împlinirea profesională, și care doar astfel se pot simți împlinite și bucuroase. Aceste femei sunt într-un echilibru interior în ceea ce privește poziția clasică, tradițională, a distribuției rolurilor sociale. Mai există și o a treia categorie, destul de des întâlnită astăzi în cabinetul de psihoterapie, care încearcă poziția intermediară: să găsească un echilibru.Foarte multe dintre femeile din această categorie nu sunt împăcate și caută în permanență să se regăsească într-unul din cele două roluri, punând asupra lor o presiune în principal de către ele însele, dar poate că și restul familiei contribuie. Sfârșesc prin a fi nefericite, neîmplinite, mereu în fuga de a atinge ștacheta performanței (auto)impuse pe unul sau altul dintre versanți, ajungând la suprasolicitare fizică sau nervoasă. Ce relație mai au ele cu maternitatea? La fel ca mamele lor? Sau încep să pună sub semnul întrebării această alegere, care, până de curând, nu a fost o alegere, ci o decizie de la sine înțeleasă?A.C.: Rezultatele extraordinare din domeniul geneticii, FIV, apariția anticoncepționalelor și câștigarea drepturilor la educație, la muncă și vot au ridicat extraordinar statutul femeii, percepută până atunci ca inferioară, subjugată și total dependentă de bărbat. Cred că și pentru femeile însele aceste schimbări au trezit numeroase semne de întrebare, ajustări și alegeri personale importante, schimbări și percepții care aș spune că nu sunt încă limpezite, darmite asimilate, interiorizate…Desigur că, din punct de vedere al maternității, femeile au o poziție superioară față de bărbați (cel puțin pentru moment). Doar ele pot susține o sarcină și pot naște – desigur că este implicit și de la sine înțeles. Acest lucru este important și de neuitat. Rata natalității a scăzut în societățile moderne și a rămas la fel sau a crescut în societățile tradiționale, iar acest lucru ar trebui să ne dea de gândit!În zilele noastre, există femei (și bărbați, dar evident în număr mult mai redus) care aleg o variantă „modernă“ a maternității: conceperea artificială a copiilor fără a avea un partener (stabil) sau fără a fi tatăl natural, biologic, al copiilor lor. Există mame care, după ce nasc, își „părăsesc“ copiii în brațele bunicilor și se întorc la serviciu imediat după naștere, fiind motivate de realizările profesionale, câștigurile financiare (nu iau în discuție abandonul sau cazurile sociale), fără a acorda micuților atenția de care au atata nevoie. Citește mai multe aici