La sfârșitul unei zile maraton, mâncărurile semipreparate congelate le înlocuiesc pe cele pregătite acasă cu grijă. Micuții sunt astfel bine hrăniți. Dar cum să nu faci comparații cu „mâncarea făcută în casă“? Involuntar, ca mamă, te culpabilizezi.Alimentația concretizează angoasele, îndoielile și generează culpabilitatea. „Sunt o mamă nedemnă dacă nu gătesc?“, aceasta este întrebarea pe care și-o pun cele mai multe dintre mame încă de la nașterea copiilor, și ele ajung să fie preocupate de această întrebare mult timp: comparând alăptarea cu laptele de la biberon, piureul făcut în casă cu mâncărurile semipreparate pentru copii, apoi plăcintele făcute în casă cu lasagna înghețată.Oricare ar fi vârsta copilului, fiecare mamă este confruntată în permanență cu această întrebare: dacă nu pregătesc eu însămi aceste mese, înseamnă că nu-mi îndeplinesc corect rolul de mamă ce asigură hrana?În contextul actual, cine plasează nutriția copilului în centrul dezbaterilor asupra sănătății publice, nu ne va ușura, cu siguranță, munca. Care este diferența între a face de mâncare și a găti? Este mai bine pentru sănătatea lui dacă am gătit eu mâncarea? Este timpul să punem ordine în idei.Ce-i mai bun pentru copilTrebuie spus, încă de la început, că, fie că este vorba de mâncăruri făcute în casă sau de cele semipreparate, pe copil nu-l interesează. Îi place sau nu-i place – cam ăsta este singurul lui criteriu de apreciere. Iar dacă mănâncă tăiței sau chiftele trei seri la rând, pentru că mama a ajuns acasă târziu, nu mâncarea e o problemă pentru el. Pentru noi însă ajunge să fie și asta, pe lângă timpul petrecut departe de copil. În loc să ne bucurăm de pofta lui de mâncare, ne îngrijorăm, gândindu-ne la amenințarea tuturor acelor mâncăruri al căror conținut nu îl cunoaștem deplin și a surselor cu potențial de îmbolnăvire ce planează deasupra farfuriei sale.Mâncarea gata preparată generează anxietate și culpabilitate, pentru că în felul acesta nu controlăm deplin ce mănâncă micuții. În sinea noastră, știm că alimentația bună este cea pe care o pregătim noi (cea pe care i-am pregăti-o dacă am avea timp sau dacă am ști să gătim). De altfel, recomandările actuale nu fac decât să răsucească cuțitul în rană: prevenirea supraponderalității și lupta împotriva bolilor cardiovasculare se fac printr-o alimentație variată și echilibrată. Mult mai ușor de realizat și de controlat prin „mâncarea făcută în casă“.Astfel, pentru a lupta cu vinovăția (mama n-are timp) și uneori cu rușinea (mama nu știe să gătească), încercăm într-una din zile mâncarea de conopidă, pe motiv că legumele crucifere sunt foarte bune pentru sănătate. Rezultatul: copilul face nazuri. În mod inconștient, luăm acest incident drept literă de lege. Este mâncare gătită în casă… „Nu-i bun ce fac eu? N-ai terminat tot din farfurie?“ Să învinovățești copilul înseamnă să-l determini să mănânce ceea ce nu-i place, pentru a-și demonstra dragostea față de tine. Or, noi știm că hrana nu este numai un adaos de nutrienți buni sau răi, ci este și o plăcere împărtășită.Te iubesc, te hrănescEste esențial să nu investești prea mult din punct de vedere afectiv în mese și să nu ceri prea mult de la copilul tău. Avem uneori tendința să ne implicăm prea mult în prepararea unui piure de morcovi. Iar pentru faptul că, fie nu avem timp să gătim, fie nu ne pricepem, acest piure poate fi un eveniment pentru care inconștient așteptăm o răsplată. Trebuie să fim pregătite a accepta ideea că poate copilului nu o să-i placă. Asta e, vom reîncerca mai târziu.Este inutil să faci din asta o problemă personală. Primordial este să-i stai la dispoziție și să fii capabilă să creezi o atmosferă plăcută și incitantă la masă. Mâna ce hrănește trebuie să fie blândă; în acest caz, un souflé ratat sau o tocană semipreparată poate deveni o sursă de bucurie, de râsete și chiar de amintiri frumoase. Totuși, în ciuda acestor sfaturi, sentimentul de a nu proceda corect le chinuiește pe mamele îngrijorate.Majoritatea femeilor care se simt vinovate că nu gătesc pentru copilul lor acuză lipsa de timp (70%) sau de îndemânare (51,7%). Având psihologi specializați, marile mărci au integrat perfect importanța acestei duble probleme; ele propun soluții evidente și imediate: sub formă de mâncăruri gata de consumat, rapid de încălzit și savuroase. Vedem peste tot înflorind menționări de genul „mâncare pentru familie“, „rețete tradiționale“, „specialități românești“ etc.Pentru copii există meniuri special preparate, pentru a-l face pe el (sau pe mamă) să creadă că mâncărurile sunt la fel de bune ca și cum le-ar fi gătit mama. Fără să critice alimentele industriale gata preparate, nutriționiștii amintesc că aceste preparate sunt adesea prea grase, prea dulci, prea sărate, pline de aditivi și… scumpe! Ca să nu mai vorbim de uniformizarea gusturilor, din cauza utilizării agenților de gust și a texturii identice de la o preparare la alta.Dar diversitatea alimentară, garanția unei bune sănătăți, se realizează mai ales prin varietatea de gusturi. Mâncarea gata preparată este perfectă pentru a te scăpa de pregătirea unei mese din când în când, cu condiția să nu devină un obicei zilnic.Adaptează-te condițiilorA hrăni și a te hrăni este, cu siguranță, o necesitate. Dar trebuie totuși să admitem că aspectul repetitiv al actului ne determină adesea să-l vedem ca pe o corvoadă de care încercăm să ne debarasăm cât se poate de repede. Nu sunt multe cazurile în care femeile moderne (și aici ne referim la femeia încărcată cu responsabilități și mereu în criză de timp) au timpul necesar să gătească, sau au învățat această artă. Prin urmare, se ajunge mereu la dezbaterea dintre mâncarea semipreparată și cea făcută în casă. Evident, cea din urmă are mereu de câștigat și lasă loc sentimentului de vină că fie nu avem timp să gătim totul noi, fie, dacă încercăm, mai rău iese, pentru că nu ne pricepem.De aceea, există acele compensări din weekend, când avem mai mult timp liber și ne răsfățăm familia cu ceva preparat de noi înșine, cu sau fără ajutor. Mereu putem profita de aceste zile pentru a găti și pentru a-l familiariza pe copil cu diferite gusturi, alegând rețete simple și rapid de executat. Mai ales când beneficiem de ajutorul noilor cărți de bucate, revistelor de specialitate sau emisiunilor de profil. Foarte importantă (și de luat în calcul) este și implicarea copilului în activitățile legate de bucătărie. Pentru că să vezi și să faci sunt două elemente indispensabile formării gustului unui copil, iar un copil care își ajută mama să prepare o mâncare de spanac, va accepta mai ușor să-l mănânce decât dacă i s-ar da doar de mâncat.Nouă ne revine sarcina de a învăța să jonglăm cu mâncarea proaspătă și cea congelată, de a fi îndeajuns de ingenioase pentru a pregăti ceva rapid și bun: o tartă gata făcută, ce trebuie doar băgată la cuptor, sau un sos rapid, proaspăt și delicios, care aduce savoare și rapiditate chiar și mâncărurilor banale. Gătitul este mult mai simplu atunci când ai grijă să îți faci provizii din timp.Dacă ai în cămară cele necesare, nu vei mai fi stresată ce meniu să prepari, ci doar vei compune din ce găsești la îndemână. Iar pentru ca gătitul să nu îți ocupe mult timp, pe care, probabil, nici nu îl ai la dispoziție, combină mâncărurile ușoare, gătite de tine, cu un fel de mâncare semipreparat și nu uita să îi implici și pe ceilalți în prepararea mâncării. Schimbarea este cel mai bun mijloc de a alunga sentimentul de vină. În ciuda principiilor de bază ale nutriției, menite să evolueze, o masă luată în familie, plină de bucurie, relaxare și bună dispoziție rămâne cea mai frumoasă lecție de viață pentru un copil.„E importantă petrecerea timpului împreună“Silvia Ciobanu – psiholog, psihoterapeut la clinica MindcareAșteptările și nevoile membrilor familiei sunt multiple atât ca număr, cât și ca tipologie. Unele se înscriu în categoria de urgențe, altele pot suporta amânare, unele pot fi subiective, altele nu. De asemenea, nevoile unuia dintre membrii familiei, la un moment dat, pot fi prioritare în fața nevoilor altuia, indiferent despre cine este vorba.Cum se descurcă mama, soția, femeia de carieră cu toate acestea, e o întrebare la care fiecare trebuie să-și găsească propriul răspuns, propria cale, care să o ajute să le îmbine pe toate într-un mod satisfăcător pentru toți membrii familiei.Dacă ne referim doar la aspectul nutrițional al hranei, nu are importanță cine gătește. Dar, dacă vorbim despre petrecerea timpului împreună, despre interacțiune, relație, afectivitate, atunci lucrurile stau cu totul altfel.Citește mai multe pe psychologies.ro