De cand nu ne-am mai vazut, mari progrese a facut. Nu, inca nu vorbeste si nu recita poezii, dar se joaca mult mai creativ, a inceput sa foloseasca santajul si sa conceapa strategii pentru a obtine ce vrea, merge tinut de manuta si chiar se incumeta sa faca pasi singur, intelege foarte bine interdictiile (si pe unele chiar le si respecta).
Sedinta noastra foto, desfasurata cu cateva zile inainte de plecarea familiei la mare, a fost un soi de avanpremiera la concediu. La Casa Vesela, Tudor a facut forme din nisip si s-a tolanit cu mami in hamac.
Comportament
Exploreaza prin toata casa, se catara, este curios sa stie tot ce se intampla – acum e momentul sa-i impunem anumite limite, sa-i laudam comportamentele potrivite si sa il invatam semnificatia lui „nu' (toate acestea le-am aflat din articolele scrise de psihologul Cristiana Haica). Disciplinarea la aceasta varsta nu inseamna pedeapsa, ci mai degraba distragerea atentiei de la ce face gresit.
Incerc sa-i incurajez cat mai mult motricitatea si coordonarea miscarilor. Cand ne-am dus la groapa cu nisip, intai m-a privit pe mine sa vada ce si cum fac, si abia apoi a inceput sa se joace si el cu formele. Desigur, dupa ce i-a picat camionul in raza vizuala, celelalte jucarii au fost ignorate.
Are o pasiune sa rastoarne toate masinile si sa le invarta rotile minute in sir. Nu stiu daca pasiunea pentru masini e mostenita de la tati sau e comuna tuturor baieteilor.
Ce jocuri ne plac
Tudor e in permanenta miscare. Acum este in faza de-a v-ati ascunselea – i-am aratat „tehnica' intr-o dupa-amiaza in care azvarlea jucariile din patut, ca sa-mi atraga atentia si sa i le dau inapoi. Mi-am pus mana la ochi si am intrebat: unde e mama?
Dupa cinci miscari, s-a prins care e figura si a inceput sa-mi puna mana in dreptul fetei, sa ma ascunda. E pasionat de masinute, dar se joaca mult si cu mingiile. Oita ramane jucaria „de casa' preferata.
In aceasta perioada, este mai atent la copiii din preajma lui, insa deocamdata ii observa, nu interactioneaza cu ei. La locul de joaca, daca ii atrage atentia vreo jucarie, priveste mai degraba spre ea, decat spre copilul in posesia caruia se afla.
Inteleg ca deocamdata este in perioada jocului langa altii, nu cu altii. Este curios, dar nu agresiv, nu protesteaza daca nu primeste jucarioara pe care o vrea sau daca i se ia vreuna, asa cum am vazut ca fac alti copii.
Nici nu se isterizeaza, nu se da cu fundul de pamant – cel putin deocamdata, si sper sa nu avem episoade de plans si tavalit pe jos, pe care le-am vazut la alte familii.