Rezolvarea conflictelor, negociere, comunicare eficienta… Notiuni care ne duc cu gandul la organizatii, psihologie… Insa, atunci cand ati auzit aceste cuvinte, v-ati gandit vreodata la „cuplu'?
Si totusi, „locul' cel mai bun pentru a aplica notiunile mentionate mai sus este cuplul, familia. Caci cine nu e n stare sa le utilizeze in cuplu, cum le poate utiliza in afara lui? Iata ca se poate – exemplele din jur o dovedesc.
Acesti oameni care pot sa se implice atat de bine in rezolvarea de conflicte, in negocieri, in comunicare eficienta in viata profesionala, cum de nu o pot face si in cea personala?
Sigur ca exista oameni care se descurca foarte bine cu conflictele atat in viata profesionala, cat si in cea de familie. Dar daca vorbim despre medie – cei care in viata de cuplu intampina dificultati de relationare, insa profesional nu au probleme – ne intrebam: care e problema lor? Poate ca e miza – vreau sa fiu respectat la mine acasa, dorintele mele sa fie implinite.
Caci daca nu, inseamna ca nu sunt iubit sau apreciat. La job nu am nevoie sa fiu iubit, exista multe alte modalitati de a ma face respectat, nu e nevoie sa imi impun neaparat dorintele. In familie am nevoie sa se tina cont de mine.
Si multi inteleg sa isi implineasca aceasta nevoie prin a pune presiune pe ceilalti. Si asa apare conflictul. Cand suntem prinsi cu tot felul de treburi casnice si alergam intre job si casa, de multe ori conflictele treneaza, nu se aprind asa intens. In vacanta, in schimb, avem tot timpul pentru asta.
Stam mult impreuna, vedem mai cu luare-aminte ce ne deranjeaza, reapar nemultumiri mai vechi, frustrarile personale sunt eliberate (caci la job nu imi prea pot permite sa eliberez frustrarile personale, nu?), si incerc sa fac pe zmeul (zmeoaica) cu cei care nu prea se pot apara (copiii).
Cele mai frecvente motive de cearta in cuplu, pe perioada vacantei, par sa fie cele care pornesc de la copii – nu cadem de acord unde sa plece, cand sa plece in vacanta, nu suntem de acord cu ce fac ei, si de multe ori declansam o reactie violenta din partea partenerului care, sub pretextul apararii copilului sau a dorintelor lui, se arunca vitejeste in lupta.
Uitam ca, de fapt, amandoi trebuie sa ne centram pe ce este cel mai bine pentru copil si ne „luptam' cu partenerul pe motivele – de ce trebuie sa fie mereu ca tine?, de ce numai tu trebuie sa ai dreptate?, nu tii niciodata cont de dorintele mele, nu iti pasa de mine – si alte aberatii care genereaza conflicte.
O alta categorie de seminte de scandal sunt banii – cat, cum si pentru ce ii cheltuim. Prea multe berici, prea multe inghetate, chiar iti trebuia bluzita aia?, la 2 stele nu puteam sta, te-a facut maica-ta in hotel de 4 stele?, iar iti iei crema de fata?, m-am saturat sa merg la soacra-mea, hai sa mai mergem si noi la munte, ce daca ne costa mai mult, muncesc un an de zile ca sa imi tii tu socoteala si in vacanta etc.
Cei care cauta motiv de cearta asteapta, de multe ori lasa partenerul sa ia deciziile legate de vacanta – mergem unde vrei tu (ce draguuut!) – dar pandesc orice problemuta aparuta pentru a critica, pentru a fi nemultumiti de decizia luata de celalalt: vezi, numai tu cu ideile tale, tu ai vrut aici, din cauza ta se intampla asta, mai bine nu te lasam sa alegi tu, nu esti in stare sa organizezi ceva ca lumea samd.