Gata, s-a terminat pentru totdeauna. Casnicia mea s-a destramat”, si lacrimile inca iti tasnesc din ochi. E multa durere si tristete in sufletul tau, dar si in sufletul copilului tau. Daca iti iubesti cu adevarat micutul, nu il vei indurera cu resentimentele tale fata de fostul partener, pe care el il iubeste pentru simplul fapt ca ii este parinte.Dar nu poti sa te arati vesela si fericita atat timp cat tu simti altceva.Ai citit si ai auzit de atatea ori ca trebuie sa salvezi, sa protejezi imaginea celuilalt parinte, pentru binele copilului tau.Cum sa faci asta cand tie iti este foarte greu? Cand ziua este prea mica pentru a face tot ceea ce trebuie, si noaptea prea scurta pentru a te putea odihni?Uneori, ai impresia ca nu vei putea merge mai departe, ca vei claca, insa de dragul copilului te ridici si continui sa faci planuri.Este destul de greu sa cresti un copil in doi, iar de unul singur este de-a dreptul coplesitor. Iar daca sunt mai multi copii...Dar ridica fruntea si pretuieste faptul ca ai curajul sa infrunti viata de una singura. Ceea ce nu oricine este in stare sa faca.25% dintre copiii crescuti de un singur parinte sunt predispusi sa repete un an la scoala, fata de 14% dintre copiii care cresc cu ambii parinti.Mai bine fara?Nu este deloc usor, dar trebuie sa recunosti ca iti este mai bine decat inainte. Daca ar fi usor sa fii mama singura, probabil ca toate femeile ar divorta dupa nasterea copiilor.Bucura-te de libertatea ta si de posibilitatea de a decide singura pentru viata ta. Impreuna cu copilul tau faceti acum o echipa si amandoi veti face tot ce este posibil sa va fie bine.Nu iti imagina ca trebuie sa devii sclava copilului tau, acum, ca esti singurul parinte. Si nici sa pui pe primul loc pe lista prioritatilor implinirea mofturilor lui, pentru ca – saracutul! – nu are si tata.Pe primul loc trebuie sa fii tu, sanatatea si securitatea ta, caci de acestea depinde bunastarea copilului tau, nu de numarul de jucarii, haine de firma si vacante de exceptie.Nu intra in competitie pentru afectiunea copilului cu tatal lui, pentru ca nu este o competitie egala. Nu conteaza cine este mai darnic, conteaza cine este mai echilibrat, caci pe acela se va baza copilul vostru.Acum tu esti sefulSpre deosebire de situatia de dinainte, acum tu esti seful in casa. Iti stabilesti singura obiectivele, limitele, iti planifici timpul. Daca nu vei avea pretentia absurda de a fi perfecta in tot ceea ce faci, situatia de acum va fi pentru tine cel mai bun context pentru dezvoltare.Nu uita sa impui limite atat pentru tine, cat si pentru copil, deoarece un sef fara un “regulament de ordine interioara” nu este un sef adevarat si nu va putea conduce asa cum trebuie.Limitele le veti putea stabili impreuna, tu si copilul, de comun acord, si tot amandoi veti avea grija ca ele sa fie respectate. Copilul tau are nevoie de reguli, pentru ca astfel capata un sistem de referinta si o confirmare constanta a grijii si dragostei parintesti; si tu ai nevoie de reguli, pentru ca si tu vei avea un sistem de referinta si o confirmare a rationalitatii.Copilul poate sa iti fie prieten, dar nu egal, oricat de matur ar parea; nu te poti sprijini pe el asa cum are el nevoie sa se sprijine pe tine, pentru ca vor exista si momente in care va trebui sa-l sustii.Nu plange pe umarul copilului tau. El este mai putin capabil decat tine sa isi gestioneze viata emotionala. Nu il incarca cu ceea ce nici tu nu poti gestiona.Ajuta-i sa accepte!Copilul tau are tendinta sa se opuna realitatii, sa o accepte cu greutate pentru ca te vede cum te raportezi tu la aceasta realitate.Te vede plangand, vaitandu-te, oftand, vede panica si neputinta ta. Daca vei cauta si vei evidentia in viata ta de acum nu esecurile, ci lucrurile pozitive, intamplarile placute, succesele, oricat de marunte ar fi ele, si atitudinea copilului se va schimba.Un copil se sperie cand isi vede mama daramata, coplesita de situatie, pentru ca nu stie ce se va intampla cu el, observa ca nu se poate baza pe ea si ii e frica sa nu o piarda. Deci, cere ajutor specializat si revino-ti urgent, pentru ca situatia poate fi realmente si altfel decat o vezi tu acum.Nu dispera!Ca mama divortata, cu doi copii, parca mi se atribuie imaginea unei sfinte, iar prietenii ma intreaba, cu mila si admiratie, cum ma descurc. Le raspund mereu zambind: “Fac ceea ce trebuie sa fac”, pentru ca acesta este adevarul.Acum nu mai exista certuri legate de ceea ce ai sau nu de facut, cine ce treburi face in casa. Teoretic, greutatile se dubleaza, dar, practic, nu mai pierzi energie si nervi pentru a distribui treburile casnice, certandu-te cu el pentru ca nu le face cand si cum vrei tu, avand insomnii din cauza resentimentelor.Nu imi mai submineaza nimeni autoritatea – cand spun un lucru, e respectat. Adevarat, responsabilitatea e mai mare, dar copiii stiu clar ce au de facut, nu mai e cineva care sa spuna “lasa, ca maicata e nervoasa, fa, tata, cum vrei tu”.Fac ce vreau, cand vreau in casa mea, nu mai trebuie sa tin cont ca nu pot lasa fardurile pe policioara ca il deranjeaza pe dumnealui, nu mai trebuie sa sortez hainele pe culori si pe dimensiuni, stau cat vreau in baie.Doua weekenduri pe luna, cand copiii merg la tatal lor, am timp pentru mine! Ceea ce nu s-a intamplat niciodata in zece ani de casnicie!In mod sigur, nu este usor sa fii singura, in special din punct de vedere financiar, insa este mult mai bine decat sa traiesti intr-o casnicie nefericita.Fetele m-au ajutat enorm! "Am ramas singura, cu fetele mele, dupa niste ani de casnicie pe care i-am petrecut mai mult fara sot, pentru ca el avea doua joburi si dupa orele de serviciu gasea unde sa se duca, astfel incat sa nu vina direct acasa.Copiii au fost martorii certurilor noastre, uneori si ai batailor, pentru ca sotul meu avea impresia ca fac anume lucrurile, ca sa il enervez pe el. Dupa divort, nu s-a schimbat mare lucru in ceea ce faceam zi de zi, bani au fost mai putini, e adevarat, dar liniste foarte multa.Pentru ca nu mai erau racnete si usi trantite, fetele au devenit mai vesele, mai active, mai bune la invatatura. Ma ajuta foarte mult in casa si ma sustin emotional, spunand ca suntem ca niste surori, ca vom fi mereu impreuna si ne vom iubi mereu.Nu au vorbit niciodata despre ceea ce simteau cand eu si tatal lor intram in conflict, dar acum se simt asa de eliberate, de fericite ca toate acestea au incetat... Chiar ma intreaba daca nu as vrea sa imi refac viata".Sub control!"Nu am ales eu sa devin mama singura, nici macar nu am fost de acord cu divortul. Totul m-a luat prin surprindere dupa nasterea celui mai mic dintre copii. Nu am avut timp nici sa ma obisnuiesc cu ideea, nici sa imi fac un plan de actiune.Dupa primele doua luni de panica, in care si eu si copiii o luaseram razna, s-a intamplat ca mama sa vina sa ia copiii in weekend la ea. Am ramas singura si inutila.In prima zi am dormit non-stop, iar duminica am luat un caiet si am inceput sa scriu un program zilnic pentru mine si fiecare dintre copiii mei, si un miniplan de actiune pe termen scurt – cum sa fac sa ne ajungem cu banii si cu timpul.Cand au revenit acasa, copiii au gasit o mama calma, zambitoare, care parea sa aiba totul sub control. Nu stiu cum, dar si copiii au devenit mai cooperanti, mai putin agitati, mai dornici sa participe si ei la treburile casei si nu ma mai chemau pe mine pentru orice prostioara".Cu fiecare zi, va fi mai bine!A fi mama singura este, pana la urma, o chestiune de perspectiva – in multe casnicii, mamele sunt, de fapt, singure de mult. Doar ca mai au inca in dulap un document pe care scrie ca sunt casatorite.Dupa divort, singuratatea este tot numai din perspectiva acelui document, deoarece nu este corect sa te consideri singura decat daca tatal copiilor a decedat sau refuza sa ii mai vada. In rest, nu este adevarat. Copilul are un tata si il va avea mereu.Nu este numai firesc, ci si obligatoriu (prin lege) ca acel copil sa relationeze si sa se bazeze in egala masura si pe tatal lui. Si ca sa nu te mai simti asa de singura (acel barbat iti dadea senzatia ca nu esti singura?), nu crea vid in jurul vostru, ci aduna-ti familia, prietenii, oameni cu care sa te ajuti.Mamele singure ar trebui sa se numeasca mai degraba mame fara timp, caci acesta le lipseste cu adevarat acum.Text: Cristiana Haica; Foto: Dreamstime.