Am vorbit cu Adelina Chivu despre copil, viata la Milano, fotbal si sotii de fotbalisti, despre presa si José Mourinho.
Am ras, ne-am jucat cu micuta Natalia, ne-am uitat la fotografii si am ascultat un crampei din povestea unei femei fericite.
Am intrat in apartamentul familiei Chivu intr-o zi de vara in care caldura topise tot Bucurestiul. Asfaltul se transformase intr-un lichid vascos, iar oamenii disparusera de pe strazi, cautand racoarea aparatelor de aer conditionat… Era liniste.
Dintr-o data, capitala mi s-a parut chiar frumoasa! Poate si de aceea am intrat la Adelina cu zambetul pe buze, binedispusa. Un alt motiv era ca VIVA! avea o noua exclusivitate: o sedinta foto cu sotia si fiica lui Chivu.
Despre Cristi stiam ca este plecat in Statele Unite si ca de acolo avea sa se duca in China, asa incat nu aveam sansa de a-l vedea. Dar stiam ca isi dorea ca sedinta foto sa nu fie obositoare pentru fetele lui. M-a induiosat atata grija si am incercat sa-i respect dorinta.
Cand Natalia a adormit, am stat de vorba cu Adelina. In soapta, desi eram intr-o alta parte a apartamentului.
Da, e pentru prima data cand vorbesc despre asta intr-un interviu, fireste. Dar nici nu m-a intrebat nimeni, pentru ca lumea presupune ca daca faci cezariana e un moft.
Bine, recunosc ca a fost un moft la inceput, pentru ca m-am speriat, mai ales spre sfarsitul sarcinii, cand am auzit tot felul de povesti si am ales sa fac cezariana.
Doctorul mi-a zis ca, de obicei, merge pe intuitia mamei si respecta decizia ei, desi la ora aia el nu vedea nicio problema in a naste normal.
S-a dovedit ca, pana la urma, cezariana a fost cea mai buna solutie si tot acolo as fi ajuns, pentru ca fetita avea cordonul ombilical in jurul gatului.
Deci faptul ca m-am speriat, a fost in final de bun augur, pentru ca asa nu am avut niciuna dintre noi de suferit.