De multe ori se întâmplă să facem sau să spunem lucruri care nu sunt deloc pe placul copiilor noștri fără să realizăm că pe ei i-ar putea deranja.
Mama unei fetițe de 9 ani a rămas fără cuvinte când a realizat cât de mult o deranjau pe fiica ei anumite discuții pe care le avea cu diverse persoane.
‘Mami, mi-aș dori foarte mult să nu mai vorbești cu prietenele tale despre mine’, i-a spus micuța mamei sale.
Știam exact la ce se referă, a povestit mama copilei. Dar maturitatea cu care mi-a spus acele cuvinte m-a trezit la realitate. M-am pus în pielea ei și mi-am imaginat cum ar fi fost dacă mama mea ar sporovăi cu toate prietenele ei despre micile noastre secrete și intimități.
Mi-am amintit de câte ori am judecat alte mame care, la petreceri, când beau câte un cocteil și înșirau verzi și uscate despre copiii lor. Micuții erau în apropiere și toată lumea vorbea de ca și cum ei nu ar fi auzit. Nu voiam să accept că făceam și eu parte din acel grup. Grupul care nu ține cont de faptul că și copiii au nevoie de intimitatea lor și de faptul că și ei se simt stânjeniți de anumite mărturisiri.
Asta ca să nu mai spunem că ar trebui să ne respectăm copiii. Noi ar trebui să fim un exemplu pentru ei.
Realizând toate astea în momentul în care fiica mea își exprimase foarte serios acea rugăminte, nu am putut decât să sper din toată inima că nu i-am zguduit definitiv încrederea în mine. Deși nu folosise prea multe cuvinte, mi-am dat eu seama clar la ce se referea. Așadar, iată câteva lucruri pe care probabil cei mai mulți dintre copii nu ar vrea să le mai audă de la părinții lor:
1.Este așa timid/ă sau ‘cea responsabilă’ cea… cumva
Serios, mamă, eu sunt mult mai mult decât o trăsătură de personalitate pe care o invoci tu într-o zi anume. Nu faci altceva decât să-mi minimalizezi existența punându-mi o etichetă.
2.Îmi cer scuze (pentru copilul meu obosit, copilul meu murdar, copilul meu răsfățat)
Mamă, sunt sigură că prietenele tale mămici știu exact ce înseamnă toate astea. Și sunt convinsă că înțeleg fără să le explici tu și fără să-ți ceri scuze pentru copilul tău
3.Trebuie să auzi acest cântec… această glumă… ce a făcut copila
Dacă mor de nerăbdare să performez în public recreând acel moment unic pe care l-am avut doar noi amândouă, crede-mă, îți voi spune eu.
4.Sunt la dietă
Mamă, te rog, dacă nu cumva este vorba de o dietă recomandată de medic (ceea ce pot înțelege și eu), te rog gândește-te de două ori dacă este cazul să-mi inolculezi ideea că a fi slab e un lucru care trebuie să aspir.
5.Dacă mai petrec o singură zi cu cumnatul meu, simt că…
Mami, te referi la unchiul Joe? Sunt confuză? Păi îl placi sau nu?
6.Copilul meu va face asta
Dacă tot vorbești în locul meu și mă angajezi în ceva ce trebuie neapărat să fac după aceea, poți măcar să te prefaci că mă întrebi și pe mine dacă sunt de acord? Nu-mi place să fac ‘voluntariat obligatoriu.’ Ție îți place?
7.Fată, nici nu-mi mai amintesc noaptea trecută…
Așa, ca să știi, mintea mea de copil poate nu e pregătită pentru a auzi astfel de lucruri, pot înțelege greșit și într-o bună zi dacă vom ajunge la terapie s-ar putea să nu-ți placă ce auzi.
8.Fiica mea a zis asta… E așa amuzant, nebunesc sau incredibil
Poate pentru voi este amuzant, dar pentru mine, de cele mai multe ori, este doar umilitor să râdă alții pe seama mea.
9.I-am promis fetei că nu vă voi spune, dar…
Serios, mamă? Îți încalci cuvântul dat în fața mea, chiar de față cu mine? Și eu ar trebui să te respect?
10.’Ea’ (persoana a treia) deși este prezentă
Mamă, dacă tot sunt aici, nu ar fi mai bine să iei în calcul acest lucru și să mă incluzi și pe mine în discuția despre… mine?
Sursa: washingtonpost.com
Text: Alina Serea