„Vorbeste-i” prin mimica si gesturi

Exista o serie de beneficii evidente ale stimularii exprimarii nonverbale, dar si a intelegerii (de catre copil) a limbajului nonverbal – dezvoltarea capacitatii empatice, dezvoltarea inteligentei emotionale.

Exista, insa si dezavantaje: in cazul unui copil cu dezvoltare intelectuala normala, el sesizeaza repede beneficiile acestui tip de comunicare, prin care atrage repede atentia si nu vede de ce ar trebui sa faca vreun efort de a vorbi.

E mult mai bine asa, si adultii oricum inteleg ce are el de spus si chiar reusesc sa anticipeze uneori gandurile, dorintele sale.

In cazul unui copil cu usoara intarziere in vorbire, comunicarea prin limbaj nonverbal, faptul ca se face inteles astfel nu il ajuta in a incerca sa o faca si altfel, ba chiar intelegerea’ a ceea ce are el de spus de catre cei mari il intarzie si mai mult in invatarea comunicarii verbale.

Ajuta-l sa invete sa se exprime
Stapanirea corespunzatoare a limbajului vorbit necesita timp, rabdare si mult exercitiu. De multe ori, invatarea poate deveni frus­tranta, din acest motiv este util ca mai intai copiii sa foloseasca si limbajul non­verbal pentru a se face intelesi si pentru a-si exprima nevoile si mai ales emotiile.

Comunicarea trebuie sa fie reci­proca, si parintii trebuie sa pastreze permanent contactul vizual cu copilul mic, sa gesticuleze expresiv si adecvat mesajului comunicat verbal si sa explice clar lucrurile pe care vrea sa le transmita copilului, prin propozitii foarte scurte. Parintii sa nu anticipeze ceea ce vrea copilul sa spuna, vorbind in locul lui, ci sa il ajute sa se expri­me prin gesturi sau cuvinte simple.

2 indicii de baza
Important este ca cel mic sa inteleaga cat mai corect doua lucruri legate de gesturi: semnificatia acestora, dar si semnificatia emotiilor, sentimentelor care se ascund sau se exprima prin aceste gesturi si manifestari ale mimicii.

Continuturile afectiv-atitudinal se transmit in mare parte pe cale nonverbala si paraverbala (vocea), dupa cum afirma controversata formula conform careia in comunicare 55% se transmite nonverbal, 38% paraverbal si doar 7% verbal.

Ca sa intelegem de ce este asa de importanta componenta mimico-gestuala, incercati cu propriul copil urmatorul exercitiu, observati reactia copilului daca spuneti: Atentie! Ma supar!’ in patru feluri:

• doar prin cuvant, dar cu o tonalitate, intonatie si mimica liniare, fara suisuri si/sau coborasuri; 
• prin cuvant, dar cu o mimica amuzata; 
• cu formula mixta: verbal, prin exprimare ferma, ton ridicat, sprancene ridicate in semn de avertizare; 
• numai mimico-gestual – mimica suparata, degetul ridicat in semn de avertizare.

Care credeti ca are impact mai puternic?
Desi nu realizam intotdeauna, copiii mici pot intelege foarte bine emotiile din spatele expresiilor faciale ale adultului si pot (de cele mai multe ori) sa isi dea seama singuri cum sa raspunda la aceste emotii.

Ba mai mult, exista studii care arata ca cei mici pot reactiona si la expresiile faciale pe care adultii si le transmit’ unii altora, inteleg ce comunica ei intre ei prin acest tip de limbaj.

In jurul varstei de 18 luni, copilul incepe sa isi manifeste independenta si sa testeze relatiile inter­umane prin experimentarea cauza-efect. Cand copilul tau arunca cereale pe jos intentionat, de exemplu, probabil ca vei face o fata destul de iritata, ca raspuns.

Dupa alte cateva aruncari, el va observa ca exact actiunile lui sunt cele care cauzeaza reactia ta de iritare si va realiza ca vrei sa se opreasca. Poti folosi aceasta noua abilitate a lui (de a intelege mimica ta) in avantajul tau.

Fata vesela – intareste intotdeauna comportamentul pozitiv cu un zambet (fata vesela), copilul va invata sa asocieze aceasta mimica cu incurajarea comportamentului.

Invata si mimica inexpresiva – pentru ca atunci cand esti trista sau ingrijorata, copilul va intelege din mimica ta acel lucru si va fi agitat, nelinistit la randul lui.

O imagine face cat o mie de cuvinte – Exista studii care arata ca un copil de un an rareori urmareste privirea parintilor sai, dar le urmareste cu atentie mainile.

Asa cum am mai vorbit si in alte randuri, rolul indicatului cu degetul la copiii de un an este foarte mare in procesul de dezvoltare a limbajului, si putem spune ca este un important predictor al dezvoltarii sociale a copilului.

Prima etapa in dezvoltarea acestei modalitati este completa in jurul varstei de noua luni, cand copilul este capabil sa urmareasca adultul cand acesta ii indica cu degetul un anumit lucru; urmatoarea etapa, care se definitiveaza in jur de 12-14 luni, este cea in care cel mic incearca sa atraga atentia adultului, aratand cu degetelul spre ceea ce vrea sa obtina, verbalizand asa cum poate el la aceasta varsta.

Obiectul este scopul lui, iar adultul este doar mijlocul prin care el ar putea atinge acel scop. Pe la 18 luni, se inverseaza scopul cu mijlocul, copilul arata un obiect interesant, verbalizeaza si priveste alternativ obiectul si adultul, nu pentru a obtine obiectul, ci pentru a dirija atentia adultului catre ce-l intereseaza.

Copiii cu tulburari din spectrul autist nu reusesc sa atinga unul sau mai multe dintre aceste stadii de dezvoltare a atentiei asociate’.

Text: Cristiana Haica; Foto: 123rf.com