Totul despre sindromul Asperger

Fiecare copil care suferă de sindromul Asperger este diferit. Părinţii trebuie să înveţe, şi ei, cum să îl ajute să capete acele abilităţi care îi lipsesc sau care nu sunt dezvoltate suficient.
Un tratament corect în acest caz presupune un diagnostic corect. Tratamentul copiilor cu Asperger include, în primul rând, educarea şi pregătirea părinţilor pentru a învăţa să interacţioneze eficient cu copilul lor.

Copiii cu sindromul Asperger au:

• dificultate în interacţiunea socială – unii nu au dorinţa de a interacţiona, iar alţii nu ştiu cum să o facă, nu înţe­leg natura reciprocă a relaţiilor sociale;
• dificultate în abilităţile legate de limbaj – ei văd limbajul ca pe o modalitate de a schimba informaţii şi nu ca pe un mod de a transmite gânduri, sentimente şi emoţii. Nu reuşesc să perceapă subînţelesurile unei fraze – ei iau mesajul ad-litteram;
• interese restrânse şi insistenţă în rutinele prestabilite – din pricina anxietăţii specifice, interacţiunile lor sunt caracterizate prin rigiditate, obsesivitate (limbaj sau comportament repetitiv);
• dificultăţi cognitive – inabilitatea de a face inferenţe despre ce gândeşte altcineva, empatizează extrem de greu, spun ceea ce gândesc fără a ţine cont de sentimentele celuilalt. Deseori, ei presupun că toată lumea gândeşte la fel ca ei. Pentru ei, totul este alb sau negru, nu în nuanţe de gri. Rigiditatea se vede şi în dificultatea angrenării în joaca imaginativă;
• sensibilitate senzorială – fie percep anumiţi stimuli (auditivi, vizuali, olfactivi, tactili) foarte intens, fie nu reacţionează la ei.

Este o provocare să descoperi dacă reacţia copilului la un anumit sti­mul este o reacţie senzorială sau un comportament învăţat, declanşsat de rigiditate şi anxietate.

Există adulţi cu sindrom Asperger care au cariere strălucite în IT, ştiinţe sau cercetare.

Pronostic
Unii copii cu Asperger se descurcă foarte bine în primii ani de şcoală. Însă prin clasa a III- a, ceilalţi copii încep să observe că sunt diferiţi şi încep tachinările. În plus, de multe ori, copiii cu Asperger nu înţeleg semnificaţiile subînţelese din cuvintele învăţătoarei, le iau ad-litteram şi răspund acelor afirmaţii – sunt clasificaţi ca obraznici. În prezent, sindromul este diagnosticat şi tratat de timpuriu, iar pronosticul este optimist.

Date şi statistici

• Acest sindrom a fost pentru prima dată identificat ca atare de pediatrul vienez Hans Asperger în 1944, dar introdus în limbajul de specialitate abia în 1980.
• Deşi relativ rar, numărul de cazuri diagnosticate cu sindrom Asperger a fost în continuă creştere din 1994, când a fost inclus în DSM (asa-zisa biblie’ a psihiatriei).
• Opt din nouă oameni diagnosticaţi cu Asperger sunt băieţi.

Ce facem cu copiii diagnosticaţi cu Asperger?
Au ei nevoie de şcoli speciale? De atenţie specială? Cum aleg o colectivitate care să îl ajute pe copilul cu Asperger?
Înainte de a-l înscrie la grădiniţă, vom analiza mai multe unităţi de învăţământ pentru a stabili care dintre acestea se potriveşte cel mai bine cu nevoile copilului.

Criteriile pentru alegerea grădinitei ar fi:

• să vrea să lucreze cu grupuri de copii restrânse ca număr, pentru a i se putea da maximum de atenţie copilului şi a se putea interveni în mod optim, şi pentru a putea fi observat permanent;
• să existe un psiholog, specialist, care poate ajuta la dezvoltarea abilităţilor sociale ale copilului;
• să se insiste pe formarea de deprinderi (în special, de relaţionare socială) utile în viaţa de zi cu zi şi să existe o preocupare permanentă pentru descoperirea şi încurajarea intereselor şi talentelor speciale ale copiilor;
• să existe posibilitatea şi deschiderea pentru individualizarea programei şcolare;
• să existe cadre didactice care să aibă ca obiectiv în activitatea lor confortul emoţional al copilului şi care să aibă disponibilitatea de a menţine legătura zi de zi cu familia;
• să existe real, nu doar decla­rativ, entuziasm şi respect pentru diversitate, acceptare a copiilor care sunt diferiţi;
• părintele trebuie să fie mereu informat despre cum decurg lucrurile la grădiniţă.

Tratamentul în Asperger
Un tratament corect în acest caz presupune un diagnostic corect.
De cele mai multe ori, se trece prin mai multe etape de evaluare, prin mai multe diagnostice şi tratamente.

Tratamentul în Asperger se centrează pe îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare, a abilităţilor de relaţionare, sociale, precum şi a comportamentului copilului.

Programul de tratament se ajustează din mers, pentru a se optimiza strategiile de abordare a copilului.
Se pune accent pe calităţile copilului, pe abilităţile deja existente, încurajându-l să aprofundeze domeniile de interes.

Este posibil (de fapt, cel mai probabil) ca sindromul Asperger să nu fie singura afecţiune a copilului, caz în care devine şi mai solicitant pentru părinţii lui şi va necesita, în consecinţă, tratament medicamentos specific, precum şi forme speciale de terapie.

Ce să ştii…

1. Tratamentul copiilor cu Asperger include, în primul rând, educarea şi pregătirea părinţilor pentru a învăţa să interacţioneze eficient cu copilul lor.
2. Tratamentul copilului va include intervenţie educaţională specia­lizată, training al abilităţilor sociale, terapie ocupaţională şi terapie cognitiv comportamentală pentru copiii mai mari.
3. În lipsa altor afecţiuni conco­mitente, copiii cu Asperger nu au nevoie să fie integraţi în şcoli speciale, în şcolile norma­le fiind necesară susţine­rea ca­drelor didactice şi a colegilor.

Foto: shutterstock.com