Copiii sunt, se spune, oglinda părinților lor. Sigur că fiecare copil are personalitatea lui și uneori pare că indiferent ce am face noi, el se duce oricum în direcția opusă. Dar modul în care noi reacționăm la lucrurile pe care le face sau nu copilul, la comportamente nedorite, îi influențează foarte tare creșterea. Spune-mi ce fel de părinte ești, ca să știu ce copil ai!
Copilul parintelui indulgent
Parintele indulgent se consulta cu copilul atunci cand ia o decizie. Aceasta atitudine ii permite copilului sa-si dezvolte o identitate. Un stil parental indulgent mai sta la baza dezvoltarii creativitatii si a capacitatii de a lua decizii. Dezavantajul acestui tip de educatie se prezinta prin faptul ca un copil crescut intr-o maniera indulgenta va intelege greu rolul limitelor, al regulilor, si nu va stii sa tina cont de ele atunci cand situatia o cere.
Stilul autoritar il invata pe copil sa devina ordonat, disciplinat, respectuos fata de cei de care ii este frica; ii dezvolta simtul critic; il invata sa devina perfectionist („Daca faci ceva, atunci fa-o perfect!’). Intentia copilului de a-si manifesta independenta este interpretata ca o forma de razvratire, fapt ce reprezinta o sursa importanta a conflictelor parinte – copil.
Din pacate, adoptarea acestui stil parental atrage dupa sine numeroase dezavantaje. In primul rand, copilul crescut de parinti autoritari va invata foarte greu sa devina maleabil, sensibil la dorintele altora; el va fi neiertator cu cei care gresesc („Cum poate fi asa proasta?’). De asemenea, acest copil va intampina dificultati in realizarea unei comunicari eficiente; va fi frecvent lipsit de initiativa, de curaj si vesnic nemultumit, deoarece se teme in permanenta ca ar putea gresi.
Implicatii:
Exista un alt mare dezavantaj pentru aceasta tipologie de parinti si copii. Pentru copilul parintelui autoritar „a gresi’ e sinonim cu „a fi un ratat’. De aceea, preocuparea lui majora este „Ce va zice tata (mama) cand va afla?’. Nu de putine ori, acestia sunt nevoiti sa minta pentru a-si masca propriile greseli si a-si menaja parintii sau a nu scadea in ochii lor.
Copilul parintelui indiferent
Copilul al carui parinte se manifesta indiferent, invata ca parerea lui nu conteaza prea mult, se simte lipsit de importanta si uneori absolvit de orice responsabilitate. El poate avea o stima de sine scazuta, poate deveni timorat si urmarit in permanenta de un puternic complex de inferioritate.
Spre deosebire de copilul crescut autoritar (care toata viata se va ghida dupa regulile stricte pe care le-a invatat in copilarie), copilul crescut indiferent se va baza doar pe experienta lui de viata. De aceea, dupa ce va ajunge la varsta adulta si se va pune problema sa primeasca sfaturi referitoare la cum ar trebui sa se comporte, cum ar trebui sa-si educe copilul, de ce ar trebui sa se fereasca etc., el nu va fi dispus sa asculte.
Copilul parintelui protector
Odata cu trecerea timpului, copilul se simte din ce in ce mai sufocat si are tendinta de a se indeparta de parinti; el gaseste ca este dificil sa comunice direct cu parintele despre problemele personale, de teama ca acesta nu-l va intelege si se va ingrijora. Astfel, copilul va invata sa ascunda informatii, va avea o viata secreta, personala, nebanuita de parinte.
De asemenea, atunci cand va fi pus in situatia de a-si exprima frustrarea sau mania, prefera sa se exprime indirect, prin acte de razbunare sau sabotaj.
Copilul parintelui democratic
Parintele care se comporta democratic considera ca nu legea este cea mai importanta, ci omul
El incurajeaza copilul sa fie independent, respectandu-i opiniile, interesele si personalitatea, il invata se respecte reguli si sa indeplineasca sarcinile care i se dau. Ca urmare a acestor atitudini parentale, copilul isi va dezvolta un echilibru emotional care va sta la baza dezvoltarii armonioase a personalitatii. Copilul isi va dezvolta deprinderi de comunicare eficienta, va manifesta creativitate, initiativa, capacitate decizionala, autonomie personala.
Va avea un nivel ridicat al stimei de sine. Cu toate ca in aparenta stilul democratic are numai avantaje, totusi e bine sa mentionam faptul ca un copil crescut in acest mod se va adapta cu greu stilului autoritar.
Fiecare stil parental are avantajele si dezavantajele sale; mai mult decat atat, in timp ce unii parinti considera anumite valori ca fiind calitati (independenta, exprimare libera), altii le considera defecte (razvratire, comentarea ordinelor).
| Asa NU | Asa DA |
| Parintele indulgent. Ii permite copilului sa se manifeste cum vrea el, fara restrictii. Parintele autoritar. Ii cere copilului sa respecte cu strictete regulile impuse. De obicei, este rece si detasat fata de copil. Parintele indiferent. Nu este preocupat de realizarile lui si nici nu manifesta frecvent trairi emotionale pozitive pentru el. |
Parintele protector: Este extrem de atent la nevoile copilului si se dedica cu toata fiinta sa meseriei de parinte. Parintele democratic: Are in vedere intotdeauna ca drepturile copilului sa fie respectate, fara a omite stabilirea unor reguli care sa fie aplicate consecvent si urmate de toti membrii familiei. |