Este o modalitate de măsurare a stării generale a nou-născutului, în primele clipe de viață. A fost inventat de medicul anestezist american Virginia Apgar, în 1952.
Testul se face la un minut după naștere și din nou, la cinci minute, dacă sunt descoperite unele probleme, cum ar fi dificultăți de respirație, de circulație.
În testul APGAR se măsoară următorii parametri:
- pulsul: regularitatea și intensitatea bătăilor inimii
- aspectul: culoarea pielii, care este dată de circulație
- reflexele: răspunsul la anumiți stimuli
- activitatea și tonusul muscular
- respirația: care este dată de maturitatea și buna dezvoltare a plămânilor
Fiecăruia dintre cei 5 parametri de mai sus i se acordă o notă între 0 și 2, astfel ca suma maximă să fie de 10 puncte.
În tabelul de mai jos, poți vedea pe ce criterii se acordă punctajul pentru fiecare parametru în parte:
[table id=28 /]
Interpretarea rezultatelor
Nota maximă, de 10, înseamnă că bebelușul este perfect sănătos. Scorurile normale sunt situate între 10 și 7, asta însemnând că bebelușul nu necesită tratament imediat. La scorurile între 6 și 4, trebuie să i se acorde asistență la respirație, iar scorurile sub 4 pot necesita luarea unor măsuri serioase pentru salvarea vieții bebelușului.
Cu toate că scorul APGAR este de folos în evaluarea stării sănătății noului-născut, dacă acesta obține un punctaj scăzut, nu înseamnă că va avea probleme de sănătate toată viața. Ține minte că scorul APGAR nu are legătură cu viitoarele abilități intelectuale, fizice sau cu temperamental copilului.