Petrecerile de ziua de nastere sunt ceva mai mult decat comun pentru copiii prescolari, desi „pe vremea mea numai de la clasa I incolo se faceau asemenea evenimente.
Ei participa la asemenea party-uri mai mult ca prilej de distractie individuala, pentru ca nu sunt pregatiti sa simta adevaratul spirit al petrecerii si sarbatorirea reala a celui aniversat. Copiii se simt bine la petrecerile de aniversare si daca nu se cunosc intre ei, pentru ca important este ce se petrece acolo.
Petrecerea este si un prilej ca parintii sa se adune si sa o mai foarfece putin pe doamna educatoare, sa mai compare optiunile pentru activitatile extrascolare, sa se mai intereseze de scoli bune, sau sa mai dezbata putin pe teme neterminate de discutat in parc.
Copiii sunt in siguranta, se distreaza (ma rog…), au un pretext de a-si mai consuma din energie si de a face o placere enorma sarbatoritului. Dar petrecerea in pijama este cu totul altceva. Ea presupune ramanerea copiilor peste noapte in casa parintilor unuia dintre ei. Oare este prea devreme pentru asa ceva?
Daca ma intrebati pe mine, nu, nu este timpul inca, dar cine sunt eu sa stabilesc reguli? Sunt doar o mama, poate prea protectiva, care se teme pentru copilul ei si evita tot ce inseamna situatie de risc. Nu stiu daca asta e bine sau e rau.
Parintii unor copii de sapte ani care au experimentat petrecerile „in pijama sunt foarte relaxati povestind despre asemenea evenimente – spun despre copilul lor ca este mai independent, sta mai putin atarnat de fusta mamei, este mai motivat sa se descurce singur in legatura cu igiena personala.
Parintii altor copii nici nu vor sa auda de asa ceva spunand ca nu ar dormi toata noaptea de neliniste, gandindu-se la ce face copilul in fiecare moment, daca este in siguranta, daca doarme bine, daca se va trezi peste noapte etc.
Se pare ca, psihologic, varsta potrivita pentru a petrece noaptea la un prieten este de cel putin 10-12 ani.
Psihologii americani afirma ca timpul pentru a petrece o noapte la un prieten – asa-zisa petrecere in pijama – nu tine de varsta cronologica a copilului, ci de maturitatea lui.
Vom sti ca poate participa la un astfel de eveniment daca insusi copilul o cere (nu este initiativa si decizia parintilor), daca este capabil sa petreaca minimum patru ore cu un copil fara sa se bata, sa se certe sau sa ii fie dor de tine, daca stie sa se pregateasca de nani singur (baie, spalat pe dinti, schimbat in pijamale), daca a mai petrecut nopti in afara casei parintesti, la bunici sau la alte rude apropiate. Si, nu in ultimul rand – daca cunosti foarte bine familia la care va merge copilul si ai incredere in acei oameni si copilul lor.
Daca aceste conditii sunt indeplinite, poti fi de acord, in principiu, ca pustiul tau sa petreaca o noapte la familia altui copil. Cu toate acestea, tine telefonul pe langa tine, deoarece nu se stie la ce ora din noapte va trebui sa dai o fuga sa iti recuperezi puiul care vrea acasa la mami si la tati.
In toate cazurile, acest eveniment – prima noapte in afara casei – este insotit de anxietate. De aceea, este foarte important sa fii pregatita sa iti iei copilul acasa daca el iti cere asta – va avea mai multa incredere in tine si va fi mai increzator, stiind ca oricand poate apela la tine; de asemenea, va avea mai mult curaj data viitoare cand va trebui sa petreaca timp in afara casei parintesti.
Text: Cristiana Haica; Foto: Dreamstime.