Mama, rosie la fata, incearca sa-l ia cu binisorul de-acolo, spunandu-i incet, la ureche, ca nu are bani decat pentru cascaval si smantana, dar ca dupa masa se vor intoarce, ca sa cumpere si un borcan de Nutella.
Minti!, racneste mititelul. Probabil ca mama mai aplicase o data stratagema, iar pustiul n-a uitat pacaleala. Fiica mea a depasit aceasta varsta.
Acum, se sfieste sa raspunda la intrebarile ce-i sunt adresate, insa n-are vreo retinere sa intervina intr-o discutie importanta. Dar alti copii sunt mult mai obraznici.
De exemplu, fiica prietenei mele, Alina, care nu inchide derivatia atunci cand mama ei raspunde la telefon. Asa se face ca, in toiul unei conversatii cat se poate de personale, ne pomenim cu replicile caustice si total deplasate ale fetei.
Totusi, s-ar parea ca suprematia in materie de obraznicie apartine baietilor. Fiul varului meu termina clasa a opta si neglijeaza invatatura. Degeaba i-au explicat parintii ca-l asteapta examenul de capacitate si cat de importante sunt mediile de acum la admiterea in liceu.
Mircea ramane imperturbabil. Pe mama o ignora total, iar atunci cand e chemat si tatal in ajutor, fie pleaca de-acasa trei-patru ore, fie ii raspunde: Ce te bagi tu in viata mea? Ce-ti pasa tie ce fac eu? Daca ma mai bati la cap, nu ma mai duc deloc la scoala. De cand iti pasa tie de studii? Ce, tu ai facut facultate?.
De fapt vor atentie…
Pe undeva, pare firesc ca prescolarii sa incerce sa fie obraznici, curiosi sa vada daca le merge. Cel mai bine este sa le intorci spatele si sa-i ignori.
Daca le raspunzi, precis or sa mai incerce o data sa te scoata din sarite. Chiar daca odrasla ta se incadreaza in categoria cuminte, se prea poate sa-si dea in petic tocmai atunci cand e de fata o persoana straina.
Nu o face ca sa te puna pe tine intr-o lumina proasta, ci din dorinta inconstienta de a-si arata simpatia sau, dimpotriva, antipatia fata de persoana respectiva. In plus, copilul se simte frustrat ca esti angrenata intr-o discutie animata si ai uitat complet de el.
Ca sa previi o atare situatie, da-i atentie inainte de a incepe conversatia respectiva sau chiar atrage-l si pe el (macar partial) in acest dialog. Cel mai putin de dorit este sa il ignori total sau sa te rastesti la el.
„Fara pedepse corporale'
Pentru a corecta manifestarile nepoliticoase sau deplasate ale copilului tau, poti incepe prin a te intreba ce anume le produce. Daca si alti membri ai familiei se comporta la fel, nu este cazul sa iti mai pui aceasta intrebare- copilul nu face decat sa imite.
Altminteri, inseamna ca este prea rasfatat si a fost lasat sa faca intotdeauna ce vrea – deci, se impune sa ii limitezi capriciile. Sau poate este gelos pe fratii sai si i se pare ca nu i se acorda suficienta atentie (probabil ca este adevarat!). In acest caz, incurajeaza-l sa fie mai atent cu ei, sa-i ajute daca au nevoie si sa-si imparta jucariile cu ei.
Este posibil ca si prietenii sau colegii de scoala sa fie o sursa de deprindere a unor comportamente nedorite – ca atare, incearca sa ii supraveghezi, in mod discret, prieteniile.'
Psiholog Loredana Gavrilita-Banica
Ce e de facut:
- In nici un caz nu recurge la bataie! Chiar daca amenintarile de tipul „fara iesit afara la joaca', „fara televizor' par sa nu aiba efect, treptat, metoda va da roade.
- Atentie, insa: NU promite bomboane sau jucarii daca se abtine de la obraznicii; copilul iti va simti slabiciunea si nu va face decat sa o exploateze.
- Explica-i de ce nu trebuie sa fie obraznic si ce fel de atitudine astepti de la el – nu ii subestima puterea de intelegere. Daca il inveti de mic sa spuna „te rog' si „multumesc', treptat aceste reactii se interiorizeaza si vor deveni o conduita constanta.
Text: Irina Dimiu, Foto: Dreamstime.