Doarme prea putin, prea mult, prea tarziu, mereu cu mami sau numai dupa ce e leganat jumatate de ora – aceste ingrijorari ale mamicilor sunt surse de stres…
Bebelusul a venit pe lume. Dupa ce ne-am asigurat ca respira, zile si nopti la rand, am inceput sa ne facem griji legate de somnul lui.
In ultimele luni, ora de culcare de seara a devenit mai imprevizibila decat vremea primavara. Cand sa zic si eu: gata, i se inchid ochisorii, e obosit, si-a facut baita, a baut lapticul, va adormi – el este vioi ca dupa o noapte de odihna si are chef de joaca cu noi.
Una dintre prietenele mele imi spune ca isi leagana copilul pe brate sau pe picioare, alta il adoarme in carucior sau in scaunul de masina pentru ca nu adoarme in pat (care parca are maracini), alta se asaza in pat alaturi de copil si dorm impreuna, dar se pare ca toate aceste obiceiuri creeaza invaturi’ care devin greu de dezvatat mai tarziu.
La un moment dat, de oboseala, si eu ma gandesc sa recurg la oricare dintre metode, numai sa adoarma. Psihologul nostru a spus ca, pana la sase luni, pot sa incerc sa aplic orice metoda ar putea functiona, dar sa nu devina un ritual zilnic.
A mai spus ca cel mic nu este obligat sa respecte programul zilnic pe care eu l-am stabilit, deoarece nu este o jucarie, ci o fiinta cu ritmul si personalitatea lui. Pentru un copil de patru-noua luni, normal ar fi – pe timpul zilei – sa mai traga cate un pui de somn (dimineata si dupa-amiaza), de cate o ora-doua.
Suna usor a disperare daca ma gandesc ca as fi vrut sa mai iesim si la cumparaturi, la o intalnire cu prietenele mele sau la pediatru, dar parca as fi inlantuita in casa de perioadele acestea imprevizibile de somn, printre care strecuram perioade de veghe in care pregatim mancarea, schimbam scutecele etc. – activitati care ne tin tot timpul in casa.
Cineva spunea ca ar trebui, mai ales pe vremea asta frumoasa, sa iau copilul pur si simplu si sa plec cu el. Pentru ca, daca vrea sa doarma, va dormi oricum, oriunde. Se pare ca este mai bine asa, mai ales daca vreau sa il dezvat de prostul obicei de a adormi leganat sau in brate, sau cu mami in pat.
O alta prietena ne invidia zilele trecute pentru ca puiul ei nu doarme in timpul zilei mai mult de 45 de minute. E normal, daca el se odihneste foarte bine si suficient pe timpul noptii. Atat timp cat ia in greutate normal, cat este vesel si odihnit, este foarte bine!
Am vazut ca unele mamici isi tin copiii treji cand lor le este evident somn – copiii se freaca la ochisori, plang aparent fara motiv, sunt agitati, cauta sa se lase intr-o parte pentru a-si gasi culcusul pentru nani.
Fetita unei vecine doarme foarte mult: daca adoarme pe la sase seara, se mai trezeste pe la noua, si apoi adoarme mai tarziu.
Mamica se gandea sa o trezeasca intentionat mai devreme din somnul de la ora sase, insa pediatrul i-a spus sa nu faca acest lucru, pentru ca organismul copilului stie exact de cat somn are nevoie, iar daca acest lucru devine un obicei, ar face bine sa o trezeasca dimineata mai devreme, ca sa adoarma dupa-amiaza mai devreme.
Cat despre prostul obicei de a adormi leganat in brate sau pe picioare, nu copilul a cerut acest lucru, ci parintele, bunica, bona i l-au creat, din comoditate, asa ca dezvatul trebuie sa inceapa cat mai repede, inainte de a deveni o problema. Vor fi cateva zile si nopti mai grele, dar efortul merita.
Text: Cristiana Haica; Foto: Shutterstock.