Ii plac copiii. Adora sa mearga in parc si se joaca mai ales cu cei mai mari decat el. Adora si jucariile. Ale altora. Cat despre ale lui… sunt numai ale lui. Si gata, conflictul izbucneste!
„Fetita mea are 3 anisori si a inceput gradinita. Spre mirarea tuturor, ii place la gradi, si inca foarte mult. Zilele acestea, Doamna mi-a povestit ca domnisoara mea ia jucariile cu care se joaca ea si pe cele ale altor copii, le tine ca o closca sub ea si nu le mai da nimanui.
Stiam si eu ca face asa – in parc, acasa, atunci cand vine cineva in vizita sau mergem noi undeva. Am crezut ca e o perioada trecatoare, si speram ca la gradinita sa faca si ea ce fac cei din jurul ei – sa imparta cu ceilalti copii.
Nu prea am inteles de ce mi-a spus Doamna ca nu imparte cu colegii de grupa jucariile (gradinitei), nu stiu ce as putea face eu.
Am vazut cum opereaza fata mea: nu smulge, nu e agresiva, le ia usurel, privind „victima' in ochi, si gata – jucariile s-au lipit de manuta. Am vorbit cu ea acasa si i-am spus ca, daca vrea sa ia o jucarie, trebuie sa dea si ea ceva in schimb.
Si a spus: „da'. Mai mult nu m-am priceput sa fac. E ceva in plus ce as putea face?' Ei bine, nu. Exact asa cum spune mamica de mai sus, copilul va invata sa imparta in colectivitate. Este varsta la care cel mic are un simt al proprietatii iesit din comun.
Educatoarele de la grupa mica stiu ca vor ragusi repetand de mii de ori – la gradinita impartim jucariile, jucariile sunt ale tuturor. Asadar, este posibil ca fetita respectiva sa nu fi inteles inca foarte bine acest lucru.
La grupa mica, unul dintre obiectivele principale ale activitatii este acela de a invata sa traim ca o echipa, sa socializam corect, sa respectam nevoile si dorintele celorlalti, sa ne respectam unii pe altii. Sigur ca parintele poate vorbi cu copilul despre astfel de lucruri, insa nu are la dispozitie un grup de copii pe care sa si exerseze sau exemplifice ceea ce spune.
Doar cadrul didactic ar putea face acest lucru foarte bine – sa profite de fiecare situatie in care copilul nu respecta regulile stabilite si sa le aplice.
Desi a nu imparti cu ceilalti este un comportament absolut normal la aceasta varsta, nu inseamna ca trebuie sa il lasam sa perpetueze, dar nici sa ne isterizam ca este ceva groaznic, de neacceptat. Ideea de a imparti cu ceilalti ceva – jucariile, pufuletii, biscuitii – face parte din intreg procesul de evolutie prin care trece copilul.
Pentru a putea imparti cu cineva, copiii ar trebui sa fie capabili sa anticipeze actiunile si efectele lor si sa urmareasca obiective prestabilite – sa fie capabili de gandire anticipativa, ori inca nu este cazul. Abia dupa 4 ani putem vorbi de asa ceva.
Copiii mai mici de 3 ani nu inteleg conceptul de a imparti, chiar daca, uneori, ne pomenim ca, spontan, ofera altor copii jucariile lor.
Sindromul „al meu'
Spre deosebire de aparitia acestuia la varsta mai mare de 4 ani, la 2-3 ani nu apare din egoism, din dorinta de a-si insusi lucrurile altcuiva pretinzand ca sunt ale lui, si nu are de-a face nici cu rasfatul sau proasta crestere.
Ci cu simplul fapt ca, pana la 3 ani, obiectele din jur par a face cumva parte din copil, dorinta de a avea acel obiect este totuna cu obiectul. Pentru acest copil, a da cuiva jucaria lui este echivalent cu a renunta la ea pe vecie.
La aceasta varsta, copilul nu are inca notiunea timpului, si replica – ti-l da inapoi mai tarziu sau dupa ce se joaca putin cu el – nu are sens. Si, sincer, chiar trebuie mereu sa imparta cu ceilalti?
Text: Cristiana Haica; Foto: Dreamstime.