Sfârșitul anului școlar este unul dintre cele mai încărcate momente din viața unui elev. Fiecare dintre noi își poate aduce aminte anticiparea zilelor lungi de vară fără teme, fără ore, fără oră la care trebuie să te trezești dimineața. Pentru cei mai mulți dintre noi, anticiparea era însoțită de o bucurie nețărmuită.
Momentul oficial care marca începutul vacanței de vară
Îmi aduc aminte că visam la zilele care păreau că nu se mai termină și mi se părea că vara are atâtea ore și pot face atâtea lucruri și încă am suficient timp pentru toate temele de vacanță (în săptămâna 8-15 septembrie, evident). Și momentul oficial care marca începutul celei mai lungi perioade de procrastinare din viața unui școlar era festivitatea de premiere de la sfârșit de an.
Mediile erau încheiate, meritele recunoscute și mulți dintre noi plecau acasă cu o laudă, o vorbă bună sau un sentiment plăcut de ușurare. Un an se încheiase și părinții noștri aveau acum o dovadă tangibilă că eram copii buni – o coroniță, o diplomă, un premiu simbolic.
Sebarea, o luptă pentru câștigarea aprecierii
Un client mi-a povestit recent că una dintre cele mai marcante amintiri ale copilăriei sale a fost o asemenea festivitate. Nu a urcat pe scena pentru premianți în anul respectiv și, în timpul festivității, mama lui s-a întors către el și i-a spus: „Uite cum colegii tăi iau premii, tu de ce nu ai putut să fii la fel de bun ca ei? Vezi, nu ai primit nimic.’ Din acel moment, fiecare festivitate, fiecare sfârșit de an a devenit o luptă pentru câștigarea aprecierii mamei, luptă care a continuat și pe parcursul majorității vieții sale de adult.
Pentru părinții tineri, momentul pare extrem și nu ați face așa ceva cu siguranță. Evaluarea globală a copilului dumneavoastră, bazată pe un moment discret din viața lui de școlar care nu reprezintă cu acuratețe nici interesele sale, nici efortul depus în cursul anului și invalidează realizările obținute de copil, pentru că aceste realizări nu au îndeplinit criteriile pentru un premiu pe podium, această evaluare pare absurdă astăzi.
Astăzi admitem că fiecare copil are talentele și interesele sale și, în prezența unui mediu adecvat, este un spectacol minunat să vezi un copil urmărindu-și curiozitatea și explorând lumea din jur, ghidat de întrebări pe care și le pune singur.
Latura negativă a serbărilor
Există și această latură urâtă a premiilor. Știm cu toții că, mai ales în clasele mici, recompensele tangibile dau rezultate, îi motivează pe copii să se implice în sarcini utile pentru dezvoltarea lor, dar pe care altfel le-ar evita. Recompensele sunt un stimul pentru așa – numita motivație extrinsecă. Dar, pe măsură ce înaintează în vârstă, un copil poate avea ocazia să își dezvolte o motivație interioară, să își construiască un sistem de valori și un set de interese care să îi ghideze acțiunile – motivația intrinsecă.
Focalizarea pe recompensele primite din exterior întârzie dezvoltarea acestui tip de motivație și poate avea consecințe negative mult mai târziu în viață, în momentul intrării în câmpul muncii.
Impactul emoțional al serbărilor asupra copiiilor
În viața școlarului, în orice moment, din grădiniță până la nivelul programelor masterale, există măsuri clare ale progresului realizat și scopuri pe termen scurt: notele, pe termen mediu: mediile, tezele, premiile de la sfârșit de an și scopuri pe termen lung: examenele de capacitate și bacalaureat, de exemplu. În viața școlarului există aceste ancore care îi oferă certitudine, îi oferă în orice moment o măsură clară a poziției sale și un scop, extern, atenție, pe care poate alege să îl urmărească.
Piața muncii, în schimb, este o lume dominată de ambiguitate. Certitudinea din școală dispare și tânărul adult este acum confruntat cu o lume în care este liber să își aleagă scopurile, este nevoit să își construiască măsuri proprii ale progresului și satisfacției și este obligat să tolereze ambiguitatea zilnic. Care ar fi cel mai potrivit loc de muncă, care e cea mai bună mișcare în cariera sa, cum ar putea să își îmbunătățească performanța sau satisfacția la muncă, cum să găsească un echilibru bun între muncă și viața personală?
Serbările și festivitățile de premiere pot fi momente frumoase
Nimeni nu oferă un premiu pentru o alegere corectă și nimeni nu marchează cu o notă progresul spre următorul pas important în viață. Aici am intrat în tărâmul stăpânit de motivația intrinsecă. Abilitatea de a stabili scopuri personale și de a extrage satisfacție din atingerea lor oferă atât toleranță în fața perioadelor de incertitudine, cât și o capacitate mai mare de adaptare la mediul din jur și la obstacolele sau oportunitățile care apar la fiecare pas.
Serbările și festivitățile de premiere pot fi momente frumoase pentru toată lumea, clar. Premiile pot fi un motiv de laudă, cu siguranță. Dar în momentul în care se transformă într-un scop de sine-stătător, presiunea asupra copilului să se adapteze la cerințe impuse din exterior crește. Tendința să își ghideze acțiunile după criterii externe și să își neglijeze propriile dorințe sau interese crește.
Este un joc al probabilităților și al interacțiunii dintre personalitatea unui om și evenimentele cu care se confruntă, dar cu siguranță un copil care deprinde abilitatea de a-și ghida acțiunile după un compas intern are șanse mai mari să ducă o viață mai împlinită, pentru că nu va depinde de aprobarea oamenilor din jur, ci de propriile lui cerințe și așteptări de la el însuși.
Vlad Ionescu
Psihoterapeut
SelfCareCenter