Tot ce trebuie sa stii despre fratele „cel mare”

De secole, oamenii au inteles ca ordinea in care se naste un copil in familie schim­ba modul in care ceilalti se raporteaza la acel copil.

Prim-nascutul este co­pi­lul mare’ si se presupune ca ar trebui sa aiba grija de fratii sai. Cel mai mic (ultimul nascut) este be­belusul’ si i se dau cele mai putine responsa­bi­litati.

Ceea ce nu recunosc insa multi este ca in­susi com­portamentul lor defineste ceea ce ur­mea­za sa devina copilul respectiv. Trasaturile de personali­t­a­te influentate de ordinea nasterii sunt deja setate pana la varsta de doi ani a copilului.

Prim-nascutul are cea mai interesanta, dar si cea mai dificila pozitie intre frati. Parintii si familia il incarca cu asteptari inalte, mai ales daca este baiat.

Pentru un timp, ei, prim-nas­cutii, au fost singurii beneficiari ai atentiei exclusive a pa­rintilor si bunicilor lor.  So­si­rea unui al doilea co­pil alte­rea­­za aceasta situatie i­di­­lica si pri­­m-nascutul va consu­ma multa ener­gie si timp pentru a-si de­mon­stra ascendenta sa asupra ce­lui de-al doilea nas­cut.

Uite, ma­mi, iar nu e cu­min­te’, spune adesea prim-na­s­cutul, ca sa evi­den­tieze ca el e mai ceva decat fratele sau so­ra sa mai mica. El va observa, oricat de mic ar fi, ca pa­­rin­tii sunt mai putin anxiosi cu nou-venitul si mai pu­tin stricti sau mai severi decat au fost sau sunt cu el.

Multi parinti de astazi isi pun serios intrebarea: cand este cel mai bine sa aducem pe lume un al doi­lea copil astfel incat sa fie bine pentru toata lumea (gandindu-se mai ales la primul lor copil), sa nu fie un eveniment traumatizant pentru el.

Din punct de vedere me­dical, ar tre­bui sa treaca macar doi ani de la nasterea primului copil – corpul fe­­meii trebuie sa se refaca du­pa na­s­­tere, sa fie reechilibrat cu vi­ta­mi­ne, minerale, dar si emotional.

Unele studiile arata ca prim-nascutii sunt mai inteligenti decat fratii lor (IQ-ul lor ar fi mai mare, in medie, cu trei puncte decat cel al fratilor lor).

Felul in care ii spunem prim-nascutului ca urmeaza sa aiba un frate si momentul in care o facem sunt foarte importante.

Nu se lasa copilul neanuntat pana in ultimul mo­ment (al nasterii), dar nici nu este anuntat imediat ce am aflat de sarcina, pentru ca 40 de saptamani sunt un timp des­tul de lung de asteptare pentru un copil.

Copilului i se va vorbi despre cel din burtica ca despre be­be­lusul nostru’, nu ca despre bebelusul lui ma­mi’, sen­timentul de a fi important si de apartenenta fa­ta de copilul nenascut avand o mare importanta in acceptarea noului statut pentru prim-nascutul.

Foto: 123rf.com