Vom putea avea vreodată familia perfectă pe care ne-am dorit-o? Poate da, poate nu. Dar poate că nici nu-i nevoie. Pentru că putem să ne bucurăm de familia pe care o avem acum, așa imperfectă cum este.
Am fost obișnuiți de mici ca familia ideală să însemne o mămică gospodină, un tată care lucrează până târziu, doi-trei copii, un cățel, câțiva verișori care vin în vizită, vacanțe la bunici și duminici la masă în sufragerie.
În zilele noastre, „familie înseamnă o femeie care încearcă – și reușește! –să câștige cât bărbatul, să fie modernă și sexy, un bărbat care vorbește incontinuu la telefon și lucrează weekend de weekend, eventual un copil crescut de o bonă bine plătită, verișori care au emigrat, vacanțe pe credit și duminici la cumpărături.
Adevărat sau fals?
Familia perfectă trăiește în armonie. Armonia e un scop, nu o stare de fapt, iar efortul unora de a părea cuplul perfect sau trio-ul formidabil e un consum inutil de energie. În toate relațiile există tensiuni și conflicte, greutăți și neînțelegeri, răbufniri și stres, orgolii și frustrări; între soți, între părinți și copii, între soți și rude etc.
În familia perfectă, părinții nu țipă niciodată, comunicarea este soluția tuturor problemelor și cu cât sunt mai concilianți, cu atât copiii vor înțelege mai bine situația.
În familia imperfectă, copiii rămân supărați zile în șir pentru că oamenii mari au făcut front comun și le-au spus foarte răspicat că sâmbătă nu au voie la aniversarea colegei lor. În schimb, familia imperfectă poate să glumească pe seama greșelilor și știe să guste bucuria împăcării.
Familia perfecta e stabilă. Schimbarea face parte din viață. Mai mult, e un pas către mai bine. Familia perfectă are copii, nepoți și strănepoți, casă „pe pământ, grădină și o mașină în care încap cu toții.
Familia imperfectă rămâne fără bani, membrii ei cer ajutorul prietenilor, se ceartă, se împacă, nu-și cunosc prea bine rudele, dar povestesc cu plăcere despre cum au reușit să treacă peste încă o încercare.
Familia perfectă are copii perfecți. Copiii lor sunt manierați, sportivi și talentați la arte, sunt precoce și merită tot ce e mai bun. În realitate, mulți copii iau note de 7 (sau calificativul „bine), uită să se spele pe mâini, lenevesc la televizor, sunt gălăgioși, dar sunt cei mai frumoși, în ochii mamei și ai tatălui. Părinții imperfecți se bucură de copii așa cum sunt și râd cu poftă când fetița desenează cu pixul pe rochiță.
Părinții perfecți nu vorbesc niciodată urât în fața copiilor și le fac morală câte o oră atunci când vin cu „achiziții verbale mai deocheate auzite la școală. În familia imperfectă, mama mai scapă câte un cuvânt „interzis când se strică aspiratorul, iar copiii râd în hohote pentru că deja știu despre ce e vorba, că le-a explicat tata data trecută.
În familia perfectă cuplul face sex perfect, ca în filme. Ea poartă lenjerie din dantelă și are mereu timp să treacă pe la coafor și pe la cosmetică, el e ușor nebărbierit și costumul îi pică la fix. Au nenumărate idei, foarte multă energie, sunt neobosiți și lipsiți de prejudecăți.
Familia imperfectă nu are nici timp, nici chef de… artificii. Uneori, cei doi nu au timp și chef nici de sex. El are chelie, ea e cam plinuță; râd pe tema asta la un pahar de vin și dacă îi ia somnul înainte să ajungă în dormitor, nu-i nimic, se trezesc dimineață mai devreme; măcar dimineața să fie perfectă și pentru ei!
Familia imperfectă găsește totuși timp să pună niște poze în ramă sau pe calculator și să se uite cu drag la ele, sperând că anul viitor va fi cel puțin la fel de… bine.
Membrii familiei perfecte ies vara și primăvara la plimbare în parc, în fiecare seară, cu rolele sau bicicleta, toți îmbrăcați corespunzător. În cazul familiei imperfecte, copiii merg singuri în parc, pentru că mama e la cumpărături și tata e la bere cu prietenii… și se bucură când se întâlnesc cu toții seara la masă.
Familia perfectă are o casă care se întoarce după soare. Familia imperfectă are o casă întoarsă pe dos. Niciodată nu e ordine, fie pentru că stăpâna nu are timp decât cel mult pentru dat cu mopul, fie îi „părăsește menajera. Sunt într-o continuă goană după detergenți din ce în ce mai performanți.
Colac peste pupăză, apare și un pisoi care umple totul de păr și zgârie canapeaua luată, cu mari sacrificii, în rate. În familia imperfectă, felia de pâine cade întotdeauna cu partea unsă în jos. Și atunci, toată lumea trage aer în piept și mănâncă sendvișuri stând turcește pe covor, fără teama că o pată le poate strica seara.
Familia perfectă arată ca în reclame. O regăsim în reclamele la pastă de dinți, detergenți, credite și pensii. Toți zâmbesc perfect, fără urmă de carii. Hainele lor sunt minunat de albe, iar copiii mănâncă cu poftă tot ce li se pune pe masă. Petele nu sunt o problemă, pentru că pocnești din degete și totul dispare ca și cum nici n-ar fi fost. Familia perfectă nu are probleme. Are numai soluții.
În familia imperfectă, el uită întotdeauna să pună dopul la pasta de dinți, copilul își sparge dinții în bomboane, iar de la 7 ani trebuie să poarte aparat dentar. Haine albe nici nu cumpără, ca să nu aibă după ce să le pară rău.
Familia perfectă – un puzzle perfect. Putem să ne gândim la familia perfectă ca la un puzzle din care nu lipsește nici o piesă, toate fiind așezate cu grijă la locul lor. Din puzzle-ul familiei imperfecte lipsesc mai multe piese, dar așa este „modelul. Cei care se recunosc în acest „model e bine să știe că cea mai importantă este fericirea.
Despre fericire nu putem vorbi în alb și negru, după cum nu putem da sfaturi și nu putem lua măsuri. Nu putem să o planificăm și nici să o păstrăm pentru zile negre. Putem însă să ne oprim din când în când din goana după fericire și să ne uităm dacă nu cumva trecem pe lângă ea.
Cum recunoști o familie fericită:
- Sunt împreună ori de câte ori au ocazia.
- Zâmbesc, se ating, își vorbesc calm.
- Se aprobă sau cad de acord destul de ușor când apar divergențe.
- Sunt concilianți.
- Stau unul lângă celălalt la petreceri, la restaurant, chiar și acasă.
- Discută mereu la obiect.
- Se asigură că toată lumea se simte bine în condițiile stabilite.
- Au și respectă „regulile casei: zi de curățenie, de cumpărături etc.
- Contribuie activ la realizarea planurilor de familie: petrecerea vacanței, renovări în casă, aniversări.
- Se vorbesc de bine în public.
Există și semnale de alarmă, atunci când:
- Se plâng unii de ceilalți.
- Se întrerup când discută.
- Nu remarcă vorbele bune, gesturile frumoase.
- Vorbesc tare, fără să se privească.
- Sunt foarte critici, legat de oricine și orice.
- Nu respectă regulile; nu participă la curățenie, întreținerea casei, nu sunt punctuali, se eschivează când e vorba să se ajute reciproc.
- Își fac reproșuri, se condiționează, se învinovățesc reciproc pentru cele mai mici eșecuri, accidente, erori.
- Când se ceartă, folosesc cuvinte precum: mereu, niciodată, nimic, întotdeauna.
- Nu sunt mulțumiți unii cu ceilalți. Pleacă pe rând de acasă, caută neîncetat compania altora, au prieteni diferiți.
- Nu au urcușuri și coborâșuri, ci par să meargă din rău în mai rău.
Motive de fericire la îndemâna oricui – „Cine vrea să cânte, găsește oricând un cântec. (proverb suedez)
- „Mă bucur când ne ajung banii la fix pentru rate. (Elena, 20 ani)
- „Ador să îmi zâmbească copiii mei dimineața. (Daniela, 33 ani)
- „Îmi place când ai mei vorbesc de bine despre Cătălin, prietenul meu. (Flavia, 25 ani)
- „Îmi doresc să mergem toți trei undeva, când copilul e cuminte. (Bogdan, 34 ani)
- „Când se uită Adi într-un fel anume la mine, mă simt protejată și asta mă face fericită. (Mădălina, 32 ani)
- „Sunt fericit când simt vântul în obraji. Și când fac o faptă bună. (Ciprian, 28 ani)
- „Ieri, se făcea verde când treceam eu strada… asta m-a făcut să mă simt specială – când îmi ies lucruri despre care ceilalți nu cred că ar fi posibile. De exemplu, cum a fost să găsesc opt bilete sub prețul pieței la concertul Rolling Stones cu o zi înainte. (Dana, 34 ani)
- „Îmi place să muncească alții pentru mine; să am succes. (Minodora, 40 ani)
- „Am fost foarte fericită când mi-am ținut nepotul prima oară în brațe. (Alexandra, 35 ani)