Una dintre cele mai des intalnite plangeri ale parintilor este despre faptul ca cei mici cer atentie. Atat de multe comportamente pe care adultii nu le aproba sunt catalogate drept fiind „instrumente pentre atragerea atentiei'.
Dreptul copilului de a primi atentie
„Nu iti face griji pentru el, face asa doar ca sa atraga atentia' spun adesea parintii. Cand copiii fac tot ce pot ca sa atraga atentia, precum sa faca scandal, sa exagereze, sa se ia de alti copii, sa se dea in spectacol, samd, acestia risca sa obtina efectul invers, pentru ca adultii vor fi exasperati.
Uneori, acelasi lucru se intampla si atunci cand copiii cer deschis si direct atentia de care au nevoie. In loc sa certe copilul, mai bine parintii si-ar pune aceste doua intrebari:
1. Cand copilul foloseste manipularea, in loc sa fie direct, cum a invatat sa faca asta?
2. Cum a ajuns sa simta ca nu poate cere direct o imbratisare, un raspuns la intreabrea sa, simpatie sau pur si simplu sa fie observat?
Toti copiii vin pe lume cu o deschidere fantastica legata de nevoile lor. Bebelusii si copiii mici isi solicita drepturile fara nicio problema. Daca un copil cere atentie si caldura si le si primeste, abilitatatile sa de a fi deschis si asertiv sunt consolidate.
Daca parintii sunt maniosi pe atentia pe care o cer copiii, acestia ii invata, fara voia lor, sa fie indirecti. Nu le lasa loc pentru altceva, asa ca incearca sa obtina atentia pe care o doresc si de care au nevoie prin alte cai.
Societatea tine sa considere nevoia pentru atentie a copiilor ca o corvoada. Nu este de mirare ca cei mici ajung sa ceara atentia prin cai indirecte, unii dintre ei merg intra-acolo incat sa cada sau se se loveasca pentru a fi bagati in seama. Copiii carora deseori li s-a refuzat atentia, pot deveni de nestapanit si in final nimic nu le va mai putea satisface aceasta nevoie. Atentia este o nevoie de baza pentru orice om si copiii merita sa primeasca toata atentia de care au nevoie.
Cand i se ofera copilului atentie din toata inima, de fiecare data cand o cere, va fi satisfacut foarte repede. Este ceea ce il ajuta sa devina autonom. Pe masura ce creste, va cerere din ce in ce mai putina atentie si atunci cand va avea nevoie, o va cere direct. In plus, cercetarile arata ca daca le este satisfacuta constant nevoia de atentie inca de cand sunt bebelusi, copiii vor deveni independeti mult mai usor.
Pedepsiti pentru ca simt
Deseori, copiii sunt sunt pedepsiti aspru pentru ca au plans sau au fost furiosi, astfel ca trebuie sa lamurim un lucru: emotiile nu sunt un comportament negativ. Emotiile nu fac rau nimanui. Insa, suprimarea emotiilor unui copil, face rau. In timp, daca este facut in mod constant, le dezechiloibreaza chimia creierului, strezeaza sistemul imunitar si digestiv si le submineaza abilitatea de relationare cu ceilalti.
Cenzura emotionala incepe foarte devreme. Unul dintre cele mai comune lucruri care i se spun unui bebelus este sa faca liniste. V-ati intrebat vreodata de ce atunci cand incercam sa linistim bebelusul, ii spunem sa faca liniste?
In loc sa fie mustrati copiii, pentru ca isi exprima sentimentele, ar trebui sa fie lasati sa le exprime si sa fie sustinuti si sa li se ofere alinare atunci cand au nevoie. Uneori, atunci cand copiii plang sau tipa cu furie, parintii se simt coplesiti, iritati sau impovarati.
Ce inseamana de fapt sa asculti
Sa asculti nu inseamna sa primesti si sa retii o informatie, nu inseamna sa iti amintesti ce a spus copilul. Inseamna sa asculti cu inima, nu doar cu urechile. Sa asculti cu adevarat implica sentimente si tot ce parintii au nevoie pentru a asculta cu adevarat este sa fie interesati de starea emotionala a copilului.
Blocarea empatiei
Uneori parintii blocheaza empatia pentru ca incearca sa isi salveze copiii de la o durere emotionala, si folosesc expresii precum „Nu plange, sunt convinsa ca nu e asa de grav', „Asta nu este un motiv serios pentru care sa fii suparat', „Esti prea sensibil' sau „Ar fi trebuit sa fii mai atent, doar stii ca nu trebuie sa faci asta'.
Aceste blocari ale empatiei slabesc legatura dintre parinti si copii si creaza detasare, distanta si impedica incercarile copiilor de a cere ajutorul. Cu cat parintii folosesc mai mult aceste blocaje cu atat copiii sunt mai inclinati sa nu mai discute cu parintii despre ceea ce simt sau ce se intampla in viata lor.
Majoritatea parintilor sunt ingrijorati de faptul ca cei mici nu ii asculta, insa poate ar trebui sa ne uitam cu atentie si sa vedem cat de bine ii ascultam si noi pe ei.
Sursa: naturalchild.org
Text: Simona David