Elena Copaciu, doctor în științe medicale, a povestit propria experiență cu vaccinurile, drama prin care a trecut familia ei atunci când surioara ei de numai 3 luni a murit din cauza epidemii de tuse convuslivă.
Elena Copaciu este doctor în științe medicale și conferențiar universitar la UMF Carol Davila. Ea a fost medic anestezist șef la Clinică ATI SUUB între 2007-2005.
În 2011 a obținut „Diplome Universitaire en Neuroreanimation’ la Universitatea Saint Quentin en Yvellines, Versailles, Franța. În ultimii 10 ani a fost președintă Comisiei ATI a Colegiului Medicilor din România.
Elena Copaciu povestește cum sora sa a murit la vârsta de numai 3 luni din cauza unei epidemii de tuse convulsivă, afecțiune pentru care în prezent există vaccin.
‘Cum aș putea să intervin într-o discuție pro sau contra vaccinare? După ce s-a născut fratele meu cel mare, părinții au mai avut o fetiță, care a murit la 3 luni, în 1954, într-o epidemie de tuse convulsivă! La 3 ani a venit pe lume fratele mijlociu și, cândva după 1960, eu. Nu știu dacă în acele vremuri grele părinții mei ar fi decis să aibă 4 copii. Erau trecuți de 33 de ani amândoi și poate că dorul niciodată ostoit după minunea aceea de copil i-a făcut să ia decizia aceasta. Tatăl meu nu a scos niciodată o vorbă despre copil. Doar că am primit la naștere numele ei. Întocmai. Era ca și cum le-ar fi fost adus copilul înapoi! Mama a vorbit puțin în copilăria mea despre copilul pierdut. Și mereu își reproșa că nu a reușit să o izoleze de copiii bolnavi la vremea aceea, că nu a reușit să o apere și nu își revenea din șocul morții sale rapide! Pe măsură ce anii au trecut, avea noaptea coșmaruri că, undeva fetița trăiește și este singură, înfometată și îi este frig! În ultimele luni de viață, avea momente de panică terifiantă și mă ruga să îi promit că o să am grijă de ea, că nu o să îi lipsească nimic și că o să o dăm la școală!..’, povestește Elena Copaciu.
Medicul spune că pe vremea când era copil foarte puține erau familiile în care micuții nu mureau din cauza bolilor ce ulterior au fost parțial eradicate datorită vaccinurilor. Mai mult, pentru că medicina nu evoluase atât de mult, foarte mulete femei mureau din cauza hemoragiilor și multe drame ar fi putut fi evitate dacă existau tratamentele, aparatura și tehnicile medicale din prezent.
‘În 1956-57 Europa era zguduită de epidemia de poliomielită! În jurul nostru, aproape nu a rămas familie cu copii neatinși de virus! Au murit mulți copii, au supraviețuit copii cu sechele motorii grave sau cu retard neuropsihic important. Știu astfel de copii îngrijiți cu multă dragoste și dăruire în familie vreme de zeci de ani! (…) Ca medic, singurul vaccin de care mă temeam era cel antipolio, pentru că era făcut cu virus viu atenuat și exista riscul ‘încălzirii’ tulpinii care putea da ulterior boala! Acum și riscul acesta este îndepărtat, în vaccinuri fiind virus inactivat. Și dacă se spera că până în anul 2000 boala va fi eradicată, încă mai apar focare de boală!’, descrie Elena Copaciu perioada aceea neagră.
Citește și: Olivia Steer recunoaste ca si-a vaccinat copiii
A experimentat pe propria piele reacții grave la vaccinuri
Medicul susține că a simțit pe propria piele ce înseamnă o gravă reacție la vaccinuri.
‘Am ‘experimentat’ pe propria piele o reacție vaccinală gravă și efectele vaccinării obligatorii de prin 1972 când ni se făcea la școală vaccinul antiholeric, fără prea multe informații și, evident, fără acordul părinților! După 90 s-a putut efectua și vaccinul contra virusului hepatitei B! Între timp căpătasem un teren plurialergic, după fiecare rapel îmi înțepenește umărul la brațul la care se injectează, dar nu mi-aș pune problema să nu îl fac, câtă vreme toată copilăria am asistat la lupta pentru supraviețuire a unuia in unchii mei care a făcut prin anii 70 o formă gravă de hepatită B după injecții cu seringi nesterile la un dispensar medical!’, a povestit ea.
Deși a simțit ce înseamnă reacțiile adverse ale unui vaccin, Elena Copaciu susține că ani de zile de experiența ca medic i-au arătat cazuri dramatice ale unor familii ai căror copii nu au fost vaccinați.
‘Ca medic am văzut consecințele nevaccinării BCG- copil de 18 luni cu meningo encefalita TBC – ‘scăpat’ la vaccinare în maternitate. Locuiau cu bunicul care a făcut TBC pulmonar. Ancheta epidemiologică neglijentă nu a sesizat pericolul( acum însă am avut nevoie să aducem vaccinul din Bulgaria, pentru o urgență în familie!)…am văzut ce repede se moare de meningită meningococică, am văzut copii cu pancencefalită sclerozantă subacută- complicație redutabilă a rujeolei!’, mai spune ea.
Medicul susține că există o obligativitate din partea autorităților să asigure dozele necesare de vaccinuri pentru copii, dar și să informeze populația. Ea însăși le spune părinților că risc zero nu există.
‘Vorbim de vieți de copii! Autoritățile sunt obligate să facă un plan de gestionare a tuturor riscurilor, să elaboreze măsuri pe termen scurt si mediu! Să aduca dozele de vaccin in cabinetele medicilor de familie și farmacii! Să decidă schemele de vaccinare. Mai e nevoie de o campanie susținută de comunicare! Fiecare părinte să știe ca poate alege varianta pe care o considera cea mai sigură pentru copilul său. Și să știe că risc zero nu există! In orice decizie va exista și un risc asumat, vaccinat sau nevaccinat, copilul trebuie să fie în siguranță!’, mai spune Elena Copaciu.
Citește și: Raed Arafat, despre vaccinare: ‘Vă rog documentați-vă înainte să vă mutilați copilul pe viață’
Mărturia unei mame care a refuzat vaccinarea: ‘Mi-aș dori să pot da timpul înapoi’ – VIDEO