Conform studiilor, 36% dintre copiii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate se simt singuri și 20% cred că nimeni nu îi iubește. O treime sunt deprimați.
Pe lângă aceste statistici seci, ne mai izbește din când în când câte o știre ca aceasta: o fetiță abandonată de mama ei, plecată în Italia la muncă, a murit într-un spital din Arad. Suferea de un an de anorexie nervoasă și niciun medic nu i-a putut vindeca boala. Micuța mânca doar când mama venea să o viziteze, iar acest fapt nu s-a întâmplat decât de două ori în perioada în care a fost internată.
Ai mai auzit poate de copii care s-au sinucis sau de alții care au devenit, din elevi cuminți, delincvenți – toate acestea fiind puse în seama faptului că părinții au plecat la muncă în străinătate.
Înlocuitor al celui plecat în străinătate
Psihologul Cristina Ion-Rădulescu te sfătuiește ce să faci ca, dacă plecarea nu poate fi evitată, copiii tăi să o suporte cât mai bine. Cel mai indicat ar fi să emigreze doar unul dintre părinţi, pentru a se ocupa celălalt îndeaproape de micuţi. Bineînțeles că cel mai important criteriu este dacă cel care pleacă își poate găsi mai ușor de lucru și poate fi plătit mai bine, dar țineți cont și de alte lucruri când alegeți cine să meagă la muncă. Până la vârsta grădiniței, mama este centrul vieții copilului. Pe măsură ce încep să crească, fetele își vor lua ca exemplu mama, iar băieții, tatăl.
De aceea, cel mai bine ar fi ca aceștia să fie lângă ei în perioada formării. Totuși, dacă ei lipsesc, trebuie să existe o figură feminină/masculină în viața lor pe care s-o prețuiască și care să se implice în educația copiilor. Ar putea fi o mătușă sau un unchi, dar chiar și un profesor.
Consilierea psihologică, de ajutor
Înaintea plecării unui părinte, Cristina Ion-Rădulescu spune că „ar fi bine să-i explici copilului din timp situația și să participați împreună cu el la sesiuni de consiliere psihologică, pentru a se preveni apariția problemelor'. Dacă plecați amândoi, „puteți ține legătura cu profesorii celor mici. Dacă părinții voștri sunt cei care rămân responsabili, ar fi bine să se găsească și o altă persoană care să îi verifice pe copii, pentru că bunicii sunt adesea ușor de păcălit și, în situația în care nu verificați periodic evoluția celui mic, lucurile se pot agrava, de la probleme mărunte, până la abandon școlar, delincvență etc'. Psihologul subliniază că „niciodată nu trebuie lăsați adolescenții să se descurce singuri sau chiar în rol de mamă sau de tată pentru frații mai mici'.
Faceţi vizite cât mai dese
Este necesar ca părinții să ia legătura cu copiii cât mai des. În ziua de azi, se poate comunica ieftin prin internet. În plus, cu ajutorul camerelor web vă puteți și vedea, așa că depărtarea ar putea fi mai ușoară. Totodată, vizitați-i de câte ori aveți ocazia. În plus, în școli există consilieri și în unele zone există chiar programe speciale pentru copiii ai căror părinți sunt plecați din țară.
Nu ezita să îl înscrii și să îl încurajezi să ceară ajutorul de câte ori are nevoie.
Text: Libertatea pentru femei
Foto: shutterstock.com