Disciplina – reguli de aur

Toti parintii viseaza sa poata implementa reguli de disciplina in propria casa, atat pentru ei, cat si pentru copilul lor. Cu toate acestea, de cele mai multe ori observ ca disciplina se reduce la tipete, pedepse si interdictii.

Prima si cea mai importanta regula in disciplinare este aceea de a lauda si accentua comportamentele bune – copilul va dori sa le repete, vazand cata bucurie aduce parinti­­­­­lor sai. Cand se poarta bine, recompensati copilul prin laude, imbratisari, pupicuri, nu cu recompense materiale.

Ca sa nu faca rele, evitati sa puneti in calea copilului lucrurile la care nu trebuie sa aiba acces: obiecte electrocasnice, lucrurile scumpe sau la care tineti foarte mult etc. Inainte de a face o anumita activitate in cadrul careia stiti ca a mai facut prostioare, anuntati copilul ce nu are voie – daca stropesti cu apa, iesi din baie; daca lovesti copiii, pleci din parc; daca arunci mancarea pe pereti, te ridici de la masa etc., si chiar tineti-va de cuvant atunci cand spuneti asa ceva.

Nu uitati sa stabiliti limite. Intotdeauna. Limite – adica ce este acceptabil si ce este inacceptabil la un anumit comportament. Aceste limite sunt printre singurele lucruri care dau copilului siguranta langa un adult. Si va fi extrem de cooperant cu acel adult care stie sa stabileasca limite. Si nu (va) mai gasiti scuze penibile de tipul „e si el mic sau „ce stie el?!. Copilul incearca sa isi dea seama singur ce e bine si ce nu, ce are voie sa faca si ce nu, in cazul in care voi nu ii spuneti, si s-ar putea ca altii sa il penalizeze destul de dur pentru ce parintii lui nu au fost in stare sa il invete.

Am mai spus si o repet, e foarte important sa fiti foarte fermi atunci cand stabiliti o limita si nu renuntati – daca am interzis copilului sa se joace cu telefonul mobil, el trebuie sa inteleaga ca  „nu este „nu. Daca azi e „nu, iar maine e „da, copilul se va simti confuz si infricosat de im­­­­pre­­vizibilul din jurul lui. Ca sa nu mai spunem cat de mult se va incapatana cu alte ocazii sa obti­­­­­­­­­­­­­­na un „da de la voi si la ce santaj se va ajunge. Credeti-ma ca nu vreti sa stiti, dar veti simti pe pielea voastra, mai ales la adolescenta. Copilul mic trebuie sa inteleaga ca voi sunteti adultii.

Ca regula stabilita sa fie respectata, e nevoie ca toti cei care intra in contact cu copilul (parintii, bunicii, bona etc.) sa o respecte si sa fie consecventi, chiar daca unii dintre acesti adulti nu sunt foarte de acord cu ea. Un sfat pentru bunici si bone: nu incercati sa sabotati autoritatea parintilor atunci cand stabilesc reguli pentru copiii lor, mai degraba incercati sa ii faceti sa inteleaga unde gre­­­sesc, dar nu de fata cu copilul lor. Nu certati si nu jigniti niciodata parintele in fata copilului!

Ultima, dar nu cea din urma – stapaniti-va nervii! Nu urlati, nu strigati, nu jigniti. Nu faceti sau spuneti copilului vostru ceea ce nu ati vrea sa ii faca sau sa ii zica un strain.

Rabdare si perseverenta

Disciplinarea copilului se incepe din primul an de viata, prin stilul de viata pe care i-l si ni-l impunem. Dar chiar daca in primul an ne-am luat cu altele si am cam uitat de aceste reguli de disciplina, nu este asa o mare tragedie cum ar fi daca in al doilea an de viata nu stabilim reguli clare. Vom pierde controlul.

Ce-i drept, nu e usor sa impui reguli si sa modelezi un copil care nu inte­­­­­­lege mare lucru din ceea ce spui, care nu se poate exprima foarte bine verbal si care nu poate patrunde intelesul unor notiuni abstracte ca: bune maniere, empatie, siguranta personala etc. Dar se poate nu doar propovaduind, ci modeland comporta­mentul copilului cu rabdare si perseverenta. Repet, rabdare si perseverenta. Nu va mai asteptati – asa cum am vazut ca multi o fac – ca bietul copil sa percuteze de la prima voastra modelare compor­ta­men­­­­tala. Si apoi, lucru foarte grav, sa renuntati spunand resemnati – ah, am incercat si n-a mers…