Unul din zece tați suferă de depresie…postnatală. Cel mai adesea, depresia postnatală la tătici se instalează între lunile 3-6 din viața bebelușului.
Un numar de 43 de studii diferite, implicand 28.004 participanti, demonstreaza ca 10,4% dintre tatici sufera de depresie in toata regula, fie in perioada sarcinii sotiei lor, fie imediat dupa nastere, iar procentul se ridica la 25,6% in primele 3-6 luni dupa nastere.
Explicatii ar fi mai multe – spun cercetatorii, care arata ca mamele si tatii din SUA sunt mai predispusi la depresia postanală decat cei deveniti parinti in alte parti ale lumii. O alta cauza ar fi izolarea fata de lume, privarea de somn si incercarile cuplului de a se adapta la noul lor statut de parinti.
In mod traditional, depresia postnatala este o afectiune de care sufera cele proaspat
Incercarea de a-i asigura mamei sprijin dupa nastere si de a crea un cuib confortabil pentru bebelusul adus acasa ocupa timpul si redirectioneaza atentia tatilor de la propriile lor probleme si sentimente.
Risc mai crescut prezinta tatii care au mai avut stari depresive, care lucreaza intr-un mediu stresant si ale caror partenere au avut o sarcina sau nastere dificile.
Depresia postnatala la tatici este cu atat mai greu de diagnosticat cu cat, in virtutea tiparelor noastre culturale si sociale, barbatii isi impun sa se ridice la nivelul asteptarilor si sa obtina calificative maxime pentru rolul de sot si tata. Pe de alta parte, barbatii nu acorda atat de multa atentie starilor care ar necesita orice fel de ajutor extern de tip emotional’.
Simptome clinice
Exista parinti care nu-si iau in seama starile proaste, pe care le pun pe seama privarii de somn. Totusi, unele simptome ar trebui sa-i puna pe ganduri si sa-i indrepte spre cabinetului unui psiholog/medic.
Asociatia Psihologilor Americani (APA) a identificat o serie de manifestari care ar trebui sa le dea de gandit taticilor incepatori:
- ganduri ce revin obsesiv,
- dureri in capul pieptului,
- dificultatea de a respira,
- deznadejde,
- imposibilitatea de a crea o legatura cu copilul,
- insomnie.
Nediagnosticata si netratata la timp, depresia postnatala poate duce la ranirea copilului sau contemplarea (si punerea in fapt) ideii de sinucidere.
Ce se poate face în caz de…
Ca si in cazul mamicilor suferind de aceasta afectiune (nu, depresia postnatala nu e un moft, cum se considera acum cativa ani), primul pas pentru tratarea bolii este constientizarea ei.
Ar fi de dorit ca barbatii care devin tati sa fie dispusi sa se automonitorizeze’ si sa nu ezite sa ceara ajutor la sesizarea unor nereguli.
Evident, si spriijinul partenerei este de dorit, si aici exista riscul ca o mama aflata ea insasi intr-o stare delicata din punct de vedere emotional sa isi suspecteze partenerul ca acuza o falsa stare, pentru a se alinta, a obtine atentie sau a se eschiva de la participarea activa la cresterea copilului.
Cum depresia unuia dintre parteneri are efecte in cascada in familie, problema ar trebui tratata si individual, dar si in cadrul unei terapii de cuplu, cu ocazia careia partenerii sa fie ajutati sa comunice eficient, sa se inteleaga si sa se sustina, astfel incat sa se adapteze la noua lor viata si sa poata creste un copil sanatos si fericit, pe care, cel mai proabil, si l-au dorit din toata inima. (Vezi cum treci peste depresia postpartum)
Teama ca nu va putea sa se conecteze cu cel mic, pe care, spre deosebire de mama, nu l-a simtit in interior timp de 9 luni, senzatia ca ceva s-a schimbat in relatia de cuplu pentru totdeauna sau ca nu va putea face fata asteptarilor celor din jur – sotie, soacra etc. – sunt tot atatea motive de ingrijorare, furie, frustrare, care consuma incet, dar sigur, un tatic incepator.
La acestea se adauga oboseala cronica (nimeni nu poate rezista la nopti cu doar 3-4 ore de somn), constientizarea faptului ca programul familiei este dictat pentru moment de o mogaldeata plangacioasa etc.
foto Shutterstock