Programele de educație acvatică – desfășurate sub stricta supraveghere și îndrumare a unor specialiști – îl ajută pe bebeluș să (re)descopere mediul acvatic, pe care l-a părăsit de puțin timp și să se dezvolte frumos și rapid.
Cercetările făcute în SUA au demonstrat o serie de efecte produse de acțiunea programelor desfășurate în apă: acestea au potențialul de a crește inteligența, capacitatea de concentrare, vigilența și abilitățile de percepție ale copilului. Implicațiile sociale, emoționale și psihice au fost și ele demonstrate. Apa este un mediu protector și stimulator pentru copii de 0-4 ani, datorită gravitației inexistente.
Mulți copii învață să se deplaseze în apă înainte să învețe să meargă. În timp ce ei progresează în această direcție, vei fi martorul unei îmbunătățiri a capacității de coordonare, a rezistenței și ameliorării funcționalității aparatului respirator. Cursivitatea și precizia în apă au influență și asupra somnului.
Înotul timpuriu crește încrederea în sine și independența copilului, prin mișcările libere executate în apă, lucru imposibil în mediul terestru la aceste vârste.
Ce învață un bebeluș în programele de educație acvatică?
Nu te aștepta ca după o primă lecție, copilul tău să fie un mini-Michael Phelps.
Programele de educație acvatică pentru bebeluși și preșcolari îi ajută într-o primă etapă să se familiarizeze cu apa și să capete încredere în apă, prin participarea la o serie de activități sigure și plăcute.
În cazul deprinderilor motorii acvatice, ca și al tuturor deprinderilor motrice, răspunsurile copiilor sunt, inițial, reflexe și nu pot fi reglate. Pe măsură ce reflexele incipiente slăbesc, mișcările devin mai organizate și începe adaptarea la mediu. Copiii au, de asemenea, probleme cu controlul respirației și adeseori tușesc sau înghit apă. Este important ca, în această perioadă, să li se acorde un suport fizic adecvat atunci când se află în apă. În acest caz vor fi capabili să se joace și să stropească cu apă.
- În primele 3 luni, când se află în apă, bebelușii sunt, în mare măsură, pasivi, iar experiența lor este una senzorială. De la 4 luni devin participanți mai activi, însă nu dețin un control motric organizat, pentru a se mișca independent în apă și a-și adapta răspunsurile. În acest stadiu, comportamentul lor social și emoțional se caracterizează prin dependența de părinți. Ei vor învăța să aibă încredere în situațiile noi și nefamiliare cu condiția ca părinții să răspundă nevoilor lor.
- Între 7-12 luni, le place să exploreze mediul, să atingă, să apuce jucării, să se stropească cu apă. Apariția capacității de memorare îi ajută să anticipeze evenimente și să participe la jocuri simple.Ei pot începe să învețe stadiile primare ale reținerii respirației, amintindu-și și asociind indicii care îi ajută să se pregătească pentru submersie.
- Între 13-24 de luni le place să testeze cauza și efectul, iar în mediul acvatic se adaptează optim când pot atinge cu picioarele o suprafață. Pot reuși să intre și să iasă din apă fără ajutor și pot începe să se deplaseze singuri prin apă. În acest stadiu, ei pot stăpâni o gamă largă de deprinderi. Nivelul lor de înțelegere se dezvoltă și vor să experimenteze.
- Între 25-36 de luni copiii mici încep să-ți adapteze deprinderile motrice și să se organizeze înstructuri mai coodonate, care implică solicitarea întregului corp. În mediul acvatic autopropulsația ese mai eficientă și încep să o coordoneze cu controlul respirației.
- Copiii integrați în programe acvatice de la vârste foarte fragede, stăpânesc, pe la 4 ani, multe dintre elementele de bază ale înotului și sunt pregătiți să învețe un stil de înot.
Când nu ai voie să mergi cu copilul la bazin
Se recomandă excluderea copilului din programul acvatic atunci când are varicelă, conjunctivită, difterie, diaree, hepatită A (infecțioasă), Hepatită B, Impetigo (până când bubițele se vidnecă total), pojar (cel puțin 5 zile după apariția erupției), infecție meningococică, oreion, păduchi, tuse convulsivă, poliomielită, herpes, diaree virală, rubeolă, infecție streptococică (inclusiv scarlatină), trahoma (conjunctivită granuloasă), tuberculoză.