Abilitatea creierului uman de a absorbi și reține limbile străine este maximă până la 12-13 ani. Până la această vârstă, copiii nu sunt îngrijorați de faptul că ar putea pronunța greșit sau că ar comite alte greșeli.
Specialiștii spun că încă din primul an de viață putem să-i adresăm copilului alternativ câteva cuvinte în limba maternă și cea străină, pe care am dori să o învețe. Nu ne referim aici la familiile mixte, în care, de obicei, unul dintre părinți vorbește din prima zi cu cel mic în limba sa.
Este bine să alegem o limbă străină (de învățat pentru copilul nostru) din repertoriul celor pe care le cunaoștem deja. Sau dacă nu stăpânim limba respectivă, să o învățăm și noi împreună cu cel mic. Nu este în regulă să îl înscriem la un curs de limbă straină de care noi înșine suntem complet străini, cel puțin la vârste fragede.
Un copil mic nu este foarte motivat sa meargă mai departe în studiul limbii, din moment ce nu înțelege de ce este el obligat să învețe acele lucruri pe care nici părinții lui nu le știu. Iar motivatia în preșcolaritate este extrem de importantă pentru a face copilul să persevereze în învățare.
Atât timp cât limba străină este introdusă firesc, pe nesimțite, de către părinți în joaca celui mic, lui nu i se va mai părea o activitate ce presupune un efort, dar dacă este introdusă direct în colectivitate, ca un curs, și este învățată numai prin interacțiunea cu un profesor, i se va părea o povară sau o pedeapsă pe care nu o merită și nu o înțelege.
4 ani este vârsta optimă pentru a învăța o limbă străină – este suficient de mare pentru a avea atenția necesară, a face asocieri și a se mândri cu progresele lui.
Învață-l în joacă
Acest mod de a învăța, în joacă, este specific preșcolarului și școlarului mic. Copilul învață cele mai importante lucruri jucându-se. În timpul activităților de acest gen, putem introduce comenzi simple (pune, ia, dă-mi, mergi, stai, ia loc…) și denumiri ale jucăriilor cu care copilul interactionează, numim camerele casei, piesele de mobilier, hainele, obiectele de uz personal, alimentele, prepoziții/adverbe de loc (sus, jos, înainte, înapoi, pe, sub, lângă), numărăm etc.
Nu vom cere neaparat celui mic să reproducă noile cuvinte, începem prin a stimula copilul să înțeleagă limba. Apoi să o vorbească, prin numirea celor mai utilizate jucării.
Dacă avem acces la casete/cd-uri cu desene animate pentru învățarea limbilor straine, putem să lăsăm copilul o jumătate de oră să vizioneze astfel de programe. Un foarte mare avantaj îl prezintă posibilitatea de a pune copilul să interacționeze cu adulți nativi din țara în care se vorbește limba respectivă.
Dacă are o poveste preferat în limba română, ar fi bine dacă am putea să i-o citim și în limba straină. Cd-urile ce conțin cântece simple pentru copii sunt extrem de utile.
Cum poți să-l ajuți
- învățați împreună – chiar dacă nu stăpâniți la nivel de performanță acea limbă, cărțile cu imagini, casetele, cd-urile sunt de ajutor atât pentru copil, cât și pentru adult. Când alegem bona pentru copil, ar fi bine să îi cerem și cunoașterea limbii străine respective (sigur, prețul va crește corespunzător…);
- tu vrei engleză, iar tata vrea germană? Nu intrați în război. Copilul le poate învăța pe ambele, dacă veți stabili un program și fiecare va vorbi doar în limba respectivă cu cel mic. Germana și engleza nu reprezintă însă o bună combinație, neapărat, tocmai pentru că seamănă mult, iar copilul va face confuzie într-o primă fază.
- încurajează copilul să folosească toate cuvintele învățate, nu doar pe cele mai recente și nu lăsați temele doar pentru ora de engleză, căci transmiteți mesajul că poate alege să nu vorbească limba pe care o învață și ca atare, mai devreme sau mai târziu nu-i va mai înțelege rostul și va prefera să se joace în timpul alocat limbii străine, de exemplu.