Cum sa-l disciplinezi

Este greu sa iti disciplinezi copilul fiind ferm si bland in acelasi timp, fara sa iti pierzi calmul si fara sa simti ca ai pierdut lupta. Oare de ce multi parinti au senzatia ca ei sunt disciplinati de copiii lor?

„Era seara, abia venisem de la cabinet, lih­nita de foa­me, si fiul meu se juca cu mingea in camera, poves­tea colega mea intr-o zi.

„Asa ca, ju­ma­tate bagata in frigider fiind, am strigat la dumnealui sa lase mingea, ca mingea e pentru afara … Crezi ca a lasat-o? Nu! A protestat: Dar, mami, afara plouaaa’. Discutia a continuat clasic: Am zis sa lasi mingea!’ – Dar o sa am grija!’.

Si nu am mai avut putere sa continui, asa ca mi-am pus masa cu bocaniturile mingii in pereti si in capul meu, rugandu-ma la Dumnezeu sa nu sparga nimic in camera.

Credeti ca a procedat bine? Copilul ei a invatat ceva din asta in afara de faptul ca poate face ce vrea daca este suficient de insistent? (Si nici macar nu a trebuit sa se straduiasca prea mult.)

Cu totii remar­cam ca biata mama, obosita, s-a lasat imbrobo­dita de copilul sau (ca noi toate, de altfel), incercand sa evite conflictul pe termen scurt, rabdand manifestarile copi­lului, dar prin acumularea furiei, pregatind alte scandaluri.

Rezultatul, din punctul de vedere al copilului, este ca o va asculta din ce in ce mai putin, iar comportamentul lui are sanse mari de a se inrautati. Cum reusesc parintii sa isi autosaboteze activitatea de disciplinare a copilului?

Iata cum:

•  fac amenintari (cu pedeapsa) absurde sau pe care nu le aplica niciodata – ceea ce duce la pierderea credibilitatii („sa stii ca te pedep­sesc, te arunc pe geam, te omor cu bataia, iti rup urechi­le, te dau afara etc.).

O pedeapsa nu trebuie sa ra­neasca copilul sau sa il spe­rie, ci trebuie sa il invete ceva din situatia neconvenabila, astfel incat sa stie care pot fi consecintele faptelor sale asupra lui sau asupra altora si sa reuseasca sa isi asume responsabilitatea pentru aces­te fapte.

Pentru aceasta ar trebui, logic, sa stie clar care sunt regu­lile (de exemplu – spalatul pe dinti, pe maini, ora de masa sau de televizor etc.) si sa ne asigu­ram ca le respecta de fiecare data, nu o zi da si alta ba, iar daca uneori se fac exceptii, sa stie clar de ce este o exceptie, prin ce difera aceasta situatie de alta.

In procesul de invatare, consolidare a regulii, sa va asteptati si la clasicele: „te urasc, esti rea, nu vreau, insa daca cedezi la aceste proteste, nu esti un parinte mai bun, ci unul inconsecvent. Daca cel mic invata sa accepte regulile casei, este mult mai probabil sa ia tot ceea ce ii spui cu seriozitate;

• roaga copilul, nu ii cere ferm sa faca lucruri – nu e rau sa tratezi copilul cu res­pect, rugandu-l sa faca lu­cruri, insa unii parinti generalizeaza acest comportament la orice situatie, inclusiv la cele in care copilul trebuie sa faca lucruri care nu ii fac placere deosebita (sa se opreasca din jocul de ore intregi pe calculator, sa isi faca ordine in jucarii, sa se imbrace ca sa puteti pleca odata la gra­di­nita etc.).

Miorlaindu-te pe langa el („te roaga mama, imbraca-te/ strange jucariile etc.) nu faci decat sa ii arati copilului ca el are controlul.