Titlul pare ciudat, căci somnul vine firesc pentru noi, adulții. Dar pentru un bebeluș și somnul se învață, ca orice altceva.
În primele săptămâni după venirea acasă cu bebelușul te simți ca un medic în camera de gardă – gata să intervii la orice nevoie a nou-născutului. Prin luna a doua, suferi deja de oboseală cronică și parcă ai vrea să trișezi – să te prefaci că tu dormi, ca să se ducă soțul cu biberonul de noapte la copil. Vestea bună e că de pe la 3 luni, bebelușul tinde să își seteze automat un ritm de veghe și somn. Dacă nu o face de unul singur, trebuie ajutat să învețe aceste tipare de somn. Experții spun că poți face asta în doar 7 zile. Dacă ar fi să-i credem pe cuvânt, ar trebui să procedezi cam așa:
Ziua 1
Trebuie să începi să stabilești o rutină. Bebelușii păstrează în primele luni multe din obiceiurile vieții lor intrauterine. Dorm în timpul ziei și se trezesc plini de energie fix când ar fi ora de culcare. Ei nu percep încă noțiunile de zi-seară, dar îi poți învăța acest lucru.
- Trezește-l la o oră anume dimineața (și din această zi 1 îl vei trezi la aceeași oră în fiecare zi).
- Trage-i draperiile, să intre lumina – asta îl va ajuta să-și stabilează ritmul cricadian (expresia s-ar traduce prin ‘aproape o zi’ și se referă la tiparele de somn și veghe pe durata zilei). Dacă se va trezi în fiecare zi cu lumină și dacă se va duce la culcare când e întuneric, va percepe mesajul – dormim pe întuneric, ne trezim pe lumină.
Prima zi când începi antrenamentul pentru somn este momentul să începi și un ritual de noapte bună. După băiță, îl îmbraci în pijămăluță. Este util să folosești 2 ‘ținute’ speciale pentru somn, pe care să le alternezi, pentru ca el să recunoască îmbrăcămintea pentru somn. Stingi lumina mare, aprinzi doar o veioză și îi citești o poveste sau îi cânți un cântecel lent. Pe care nu-l mai cânți și pe parcursul zilei apoi.
Ziua 2
Repetăm: nu degeaba se spune că repetiția e mama învățăturii. Faci tot ce ai făcut în ziua 1. Dacă se trezește peste noapte, pentru masă, lasă luminile mici și ferește-te să faci lucruri care îl stimulează. Evită să-l privești direct în ochi sau să-i vorbești. În schimb, transformă mesele de pe tura de zi într-o activitate care-l implică – poți să-i gâdili piciorușele, să-i cânți etc. Încet-încet va face diferența – pe zi suntem activi, noaptea e momentul pentru odihnă. Unii psihologi spun că un așa-numit zgomot alb (muzică liniștitoare, pusă în surdină sau, vei râde, zgomotul mașinii de spălat) poate fi de folos. Când tiparele de somn se stabilesc, muzica se poate da din ce în ce mai încet, până la a fi oprită cu totul.
Ziua 3
Marea încercare Este momentul să-l pui singur în pătuț, atunci când e încă treaz. Chiar dacă a adormit la masa de seară, trezește-l – nu de tot, dar suficient cât să își dea seama că e dus în pătuțul lui. Așteaptă-te la o porție de plâns. Dar nu ceda! Părinții întotdeauna cred că cel mic suferă și că plânge mult mai mult decât o face în realitate. Rar o repriză de plâns durează pe ceas 10 minute. Important e ca în timpul în care plânge să-i vorbești pe un ton liniștit. Nu trebuie să stai tot timpul în cameră, asta poate prelungi plânsul. E bine să te duci la fiecare 5 minute să-i spui ceva liniștitor. Nu-l lua în brațe, nu aprinde lumina, nu-i oferi suzeta sau biberonul drept consolare. Dacă-l păcălești cu asta, îți va fi greu mai târziu să-l dezobișnuiești de aceste dependențe. Nu ceda reprizei de plâns, vei ajunge pe la 5-6 luni în aceeași situație – și atunci va fi mult mai greu să-l obișnuiești să adoarmă singurel.
Page: 1 2