Copilului îi este frică de animale

Frica de unele animale, mai ales frica de animalele periculoase, nu este o frică de luat în seamă sau care să facă neapărat demersul unei terapii. Nu ne încurcă foarte tare existența faptul că ne este teamă de rechini, balene, șerpi veninoși sau lupi, dar frica de câini sau pisici poate să devină o problemă. Este foarte puțin probabil să ne întâlnim în viața de zi cu zi cu animalele realmente periculoase, însă cu pisici și câini ne confruntăm în fiecare zi. Ce faci când copilului îi e frică de animale?

 Frica, în general, este rezultatul unei experiențe negative trăite pe propria piele sau indusă de altcineva prin experiența sa.

În familiile în care unul dintre adulți are o astfel de frică, și copilul se contaminează cu ea, este puțin probabil să fie adus copilul la terapie pentru vindecarea fricii, deoarece adultul care simte același lucru consideră, de cele mai multe ori, că teama este absolut fireasca.

Când copilului îi este frică de animale, facem un demers de desensibilizare treptată – identificăm clar animalul de care copilului îi este frică și desenăm împreună (mai ales noi) copii și animalele respective în context prietenos.

• Desenează puii animalelor respective și povestește-i cum sunt neajutorați și plâng și ei uneori de frică, dar că în­­­cearcă să fie curajoși.

• Găsește reviste cu animalele respective, obișnuiește-l cu imaginile, apoi cumpără-i un animal de care-i este frică sub formă de jucărie din pluș.

• Joacă-te cu cel mic și animăluțul de pluș, mângâiați animăluțul, stabiliți o relație cu animalul (de jucărie) de care copilului îi e frică.
• Când e mai mare, îi poți arăta actori sau cântăreți pe care-i admiră, care au un animăluț, de care copilului tăi îi e frică (citește și Citește și Ele au o slăbiciune pentru cățeluși)

• La un moment dat se va simți suficiend de confortabil încât să fie gata pentru întâlnirea cu animalul real. Este bine să găsim puii animalelor respective, să ne asiguram înainte că respectivele animale sunt blânde și prietenoase, și să lăsăm apropierea să se întâmple cât mai natural, fără să forțăm lucrurile.

Nu-i induce tu teama

„Uite cățelul, mamă, să nu te duci la el, că te mușcă! – i se spune copilului care, de obicei, nu prea știa ce este frica de animale pâna la 1-2 ani. Părintele  nu face astfel decât să creeze o situația în  care copilului îi e frică de animale, din dorinta de a pre­veni anumite accidente posibile.

foto Shutterstock