Indiferent daca sunt casatoriti sau nu, cei doi parinti trebuie sa-si creasca impreuna copiii.
Frecventa casatoriilor incheiate intre cetatenii romani si cetateni straini aduce in prim plan problematica drepturilor si obligatiilor parintesti fata de copiii rezultati din casatorie, in eventualitatea desfacerii acesteia.
In primul rand, subliniem faptul ca exista diferente substantiale intre legislatiile fiecarei tari, respectiv deosebiri privind procedura de desfacere a casatoriei.
De exemplu, spre deosebire de tara noastra, in Spania si Italia se pronunta initial o sentinta de separatie de corp, prin care se statueaza despartirea in fapt, timp de 3 ani, a sotilor, urmand ca ulterior sa se procedeze la desfacerea propriu-zisa a casatoriei.
Pe parcursul acestei perioade, copilul este incredintat unuia dntre parinti, celalalt avand drepturi parintesti egale privind cresterea si educarea minorului.
Vizitarea copilului
Cadrul legal general referitor la raporturile copilului cu parintii, in cazul in care acestia nu formeaza o familie, este guvernat de prevederile Conventiei de la Haga, incheiata in 1980, potrivit careia criteriul unanim acceptat de majoritatea tarilor semnatare il reprezinta „interesul copilului.
Legislatia romaneasca a cunoscut, la randul ei, indata dupa anul 2000, o adaptare lenta, dar incurajatoare la abordarea generala valabila in toate statele UE.
Astfel, deja cunoscuta solutie de „vizitare a minorului prezenta in mai toate sentintele judecatoresti de odinioara a fost inlocuita, de cele mai multe ori, la cerere, cu aceea de „stabilire de legaturi personale cu minorul de catre parintele care nu locuieste cu copilul.
Aceasta pentru ca, in temeiul art. 43 din Codul Familiei, „parintele divortat, caruia nu i s-a incredintat copilul, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala.
In situatia in care unul dintre parinti locuieste in alta tara, se procedeaza la incuviintarea de catre instanta a invoielii partilor cu privire la petrecerea vacantelor scolare si a efectuarii deplasarilor. Din pacate, nu toate casatoriile se desfac intr-o maniera care permite dialogul, iar orgoliile parintilor se rasfrang asupra raporturilor cu copiii, ducand la o cenzurare subiectiva a relatiilor cu celalalt parinte.
De aceea, legiuitorul roman a inserat in textul legii si conditia imperativa de a se tine cont de interesele copilului. Concret, acestea sunt analizate in baza unui raport intocmit de catre Autoritatea Tutelara, in care sunt evidentiate atat aspectele de natura materiala, cat si cele de natura educationala prezente in mediul oferit de catre parintele caruia i s-a incredintat minorul.
Page: 1 2