Sunt preluate de la mamă la fiică sau chiar răspândite de către unii medici. Dacă însă îţi doreşti un copil şi vrei ca totul să fie bine pentru amândoi, află câtă acoperire mai au ele în practică.
1. Un cuplu sănătos care îşi doreşte un copil nu are nevoie de medic. Chiar aşa, de ce să treacă pe la doctor înainte de apariţia sarcinii dacă tot se ştiu sănătoşi?!
Şi totuşi, ar fi nevoie să facă acest lucru pentru…
- A discuta despre obiceiuri nocive, care ar putea dăuna fătului. Fumatul, consumul de alcool, droguri trebuie abandonate de către mamă (dar şi de către tată) înainte de apariţia unei sarcini dorite. Se cunosc prea bine efectele nocive ale fumatului asupra dezvoltării fătului (copii cu greutate mai mică la naştere şi un risc crescut de deces postnatal). La fel de cunoscute sunt şi efectele consumului cronic de alcool, care poate determina sindromul alcoolic la făt (defecte ale dezvoltării craniului, rinichilor şi inimii, retard mintal).
- A depista eventuale boli în stadii incipiente şi de multe ori nesesizabile, care s-ar putea agrava pe parcursul sarcinii (diabetul şi hipertensiunea arterială).
- A descoperi dacă există infecţii cu germeni proveniţi de la animale de casă: câini, pisici, papagali etc.
- A depista eventuale cauze de infertilitate. Existenţa în trecutul unuia dintre părinţi a unor afecţiuni de tip inflamator ale organelor genitale poate avea consecinţe mai grave decât s-ar bănui.
2. Sarcina poate rezolva unele probleme de sănătate ale femeii. E un mit răspândit şi de unii medici ginecologi. Conform acestei idei, chisturile ovariene, menstruaţiile neregulate sau nodulii apăruţi la nivelul sânilor s-ar putea vindeca dacă femeia ar rămâne însărcinată.
Afirmaţia are o oarecare acoperire în practică, dar să fie acesta un motiv serios de a aduce pe lume o fiinţă? Există medicamente sau tehnici chirurgicale care pot trata cu succes afecţiunile respective. Copilul nu trebuie să ajungă a fi considerat un medicament!
3. Nu e necesar ca o gravidă să consulte medicul pe parcursul sarcinii. Este un mit în care, surprinzător, cred încă multe femei, mai ales din mediul rural, dar şi din cel urban. Ele sunt convinse că sarcina e un fenomen spontan şi natural, care va decurge fără incidente. Există în această atitudine un sâmbure de adevăr. Aproximativ jumătate dintre avorturile spontane sunt cauzate de deficienţe genetice, pe care organismul le respinge de la început.
Acest lucru nu justifică însă aparenta nepăsare faţă de sine şi de viitorul copil. Urmărirea sarcinii de către medicul de familie şi de medicul obstetrician e absolut necesară, fiindcă permite descoperirea şi tratarea din timp a afecţiunilor care pot să apară pe parcursul sarcinii: hipertensiune, diabet, anemie feriprivă, carenţă de acid folic (care influenţează direct dezvoltarea copilului), lipsa de calciu, unele carenţe vitaminice, infecţii genitale, respiratorii, digestive, stomatologice etc.
Nu trebuie neglijată ideea că toate aceste afecţiuni pot apărea pentru prima dată pe parcursul sarcinii la femei care se ştiu sănătoase. Aşadar, încă din prima lună în care observă că nu mai are menstruaţie, femeia trebuie să se prezinte la medicul de familie.
Dacă se confirmă sarcina, acesta o va supraveghea, împreună cu un medic obstetrician, pe tot parcursul sarcinii. Numărul controalelor medicale este de circa 12, dintre care şapte-opt vor fi făcute de medicul de familie şi patru-cinci, de medicul obstetrician.
4. Nu poţi scăpa de durerile naşterii. E un alt mit întâlnit frecvent în ţara noastră. Acesta ar fi şi unul dintre argumentele pentru care multe femei solicită operaţia cezariană. Studii recente demonstrează că intensitatea durerii resimţite de viitoarea mamă pe parcursul naşterii e direct proporţională cu intensitatea sentimentului de frică pe care îl trăieşte.
Cu alte cuvinte, femeia care naşte se teme de durerea pe care o simte şi acest sentiment îi amplifică durerea. În ultimii ani, în unele centre spitaliceşti au fost reluate, pe baze moderne, cursurile pentru gravide.
O modalitate suplimentară de reducere a durerilor pe parcursul naşterii o reprezintă şi aşa-zisa analgezie peridurală, procedură care se desfăşoară sub supravegherea medicului anestezist. Femeia păstrează un anumit grad de percepţie a contracţiilor uterului, însă fără ca acestea să o deranjeze. Astfel, ea se va putea concentra asupra indicaţiilor medicului.
5. Este normal ca o femeie care a născut să rămână mai corpolentă. Surprinzător de multe femei acceptă acest mit cu seninătate, ba chiar cu… mândrie! Pe parcursul sarcinii, o femeie câştigă în greutate, în medie, 10-15 kg. La naştere, ea va pierde circa 4-5 kg (reprezentând greutatea nou-născutului, a placentei şi lichidului amniotic).
Restul de 6-9 kg (reprezentând apa acumulată în diferite regiuni ale corpului şi creşterea în dimensiuni a uterului) urmează să îl piardă pe parcursul următoarelor două-trei luni.
În cazul unora dintre femei, câştigul în greutate e mult mai mare, putând ajunge şi la 30 kg sau chiar mai mult; acesta este cauzat de particularităţi metabolice individuale, dar în mod cert şi de un aport alimentar crescut nejustificat.
Mănânca ponderat când eşti gravidă
Din punct de vedere caloric, femeia gravidă are nevoie de un supliment zilnic de 300 de calorii, cantitate suficientă pentru a asigura o dezvoltare normală a fătului. Bineînţeles, îi mai trebuie şi un supliment adecvat de vitamine şi minerale, însă acestea reprezintă o cantitate neglijabilă.
Ce înseamnă 300 de calorii pe zi? Echivalentul a 100 grame de pâine în plus pe zi (trei-patru felii) sau a 150 grame de îngheţată sau a unui grătar mediu de piept de pui. Aşadar, nu prea mult în plus faţă de dieta obişnuită a femeii înainte de a rămâne însărcinată. În realitate, multe gravide îşi suplimentează considerabil dieta pe parcursul sarcinii, motivând că „sunt însărcinată, trebuie să mănânc bine.
Tragedia apare după naştere, când suplimentarea calorică nu mai este necesară, dar obiceiul de a mânca mult rămâne. În plus, un alt obicei care persistă mai mult timp după naştere este acela de a face cât mai puţin efort fizic (perfect justificat în ultimele luni de sarcină, dar nu şi după naştere). Aşadar, cu puţină atenţie şi voinţă, femeia care a născut poate reveni destul de repede la greutatea de dinainte de sarcină.
Foto: shutterstock.com