Educaţia unui copil nu se limitează doar la a-l învăţa să scrie, să citească şi să calculeze. El trebuie să înveţe şi cum să se comporte cu ceilalţi, iar asta e răspunderea ta. Obişnuieşte-l de mic cu bunele maniere. Cei 7 ani de-acasă sunt cheia către succesul lui social.
Un copil manierat se va descurca mai bine în relaţiile sociale şi se va simţi mai confortabil în prezenţa celorlalţi decât unul căruia îi lipsesc cei 7 ani de-acasă. Probabil că cea mai bună modalitate de a-l obişnui cu bunele maniere este să fiţi voi, părinţii, un bun model pentru el. Începe să îl înveţi lucrurile simple încă de la vârstă fragedă: să salute, să spună „te rog' şi „mulţumesc'. Dar buna creştere nu trebuie să se oprească aici.
Va trebui să ştie ce se cuvine şi ce nu la masă, într-o vizită, la o petrecere şi chiar într-o discuţie cu un prieten apropiat. Bunele maniere îi modelează comportamentul în societate şi îl învaţă ce înseamnă respectul. Iar copiii respectuoşi vor fi trataţi cu respect. Aşadar, cum îl înveţi bunele maniere?
Va trebui să ştie ce se cuvine şi ce nu la masă, într-o vizită, la o petrecere şi chiar într-o discuţie cu un prieten apropiat. Bunele maniere îi modelează comportamentul în societate şi îl învaţă ce înseamnă respectul. Iar copiii respectuoşi vor fi trataţi cu respect. Aşadar, cum îl înveţi bunele maniere?
Ce să faci şi ce să nu faci
A-l învăţa bunele maniere este un proces zilnic, care va dura în timp şi vei avea multe ocazii să îl îndrumi în direcţia corectă. Ţine minte aceste sfaturi:
- Chiar dacă a greşit de câteva ori, nu te grăbi să tragi concluzia că este prost crescut sau că tu ai uitat ceva foarte important. Este posibil să aibă nevoie doar de una-două lecţii de bune maniere pentru ca problema să se rezolve.
- Explică-i clar şi învaţă-l ce anume trebuie să facă sau nu. În loc să îi spui un scurt (şi pentru el greu de înţeles): „Nu mai fi atât de grosolan', spune-i: „Nu este politicos să râgâi la masă, dar, dacă o faci, se cuvine să îţi ceri scuze'. Sau, dacă zbiară prin casa, nu-i spune: „Încetează cu ţipetele în casă', ci fii mai blândă, ca să înţeleagă în fond ce aştepţi de la el: „Te rog, nu mai ridica vocea în casă'.
- Dacă cel mic îşi exprimă sentimentele folosind expresii sau atitudini mai puţin politicoase, nu i-o reteza scurt, ci încearcă să reformulezi. De exemplu, când el zice: „Iahh, îmi vine să vărs când văd chestia asta verde', tu corectează-l spunând: „Frumos ar fi fost să spui că nu îţi place deloc spanacul'.
- Fii înţelegătoare şi acceptă-i greşelile. Aminteşte-ţi că nu este încă suficient de matur pentru a şti bine cum trebuie să se comporte în anumite situaţii. Şi noi, adulţii, greşim adeseori, darămite ei…
- Educaţia se face doar acasă, cu discreţie, în familie. Nu îi ţine prelegeri şi nu îl critica în public, nu îl umili şi nu îl jigni faţă de străini, chiar dacă greşeala a fost destul de mare. A-i face lui o scenă de faţă cu alţii dovedeşte că nici tu nu ai prea fost atentă la lecţiile de bune maniere.
- Fii consecventă. L-ai învăţat de la 2 ani să spună „te rog' şi „mulţumesc'? La 6 ani este evident că ar trebui să le folosească.
- Oricum, procesul de educaţie nu se opreşte la o anumită vârstă. Nu e niciodată prea tarziu ca să înveţe ceva!
Până la 3 ani
Chiar dacă cel mic este năzuros, obraznic sau supărăcios, nu trebuie să confunzi comportamentul lui cu lipsa de maniere – este o etapă firească a dezvoltării sale. Până la vârsta de 3 ani nu te aştepta să cunoască şi să respecte mai mult de una-două reguli de politeţe. Desigur, nu este prea devreme să îl înveţi să utilizeze formule ca „te rog', „mulţumesc', „bună ziua' şi „la revedere'. Încurajează-l să le folosească nu doar cu străinii, ci şi în familie. Astfel, nu uita că, după ce îi oferi paharul cu apă pe care ţi l-a cerut, să îi aminteşti: „Acum, spune mulţumesc'. Fii un bun exemplu pentru el – comportă-te calm şi manierat, fără ţipete şi expresii deplasate şi adresează-te politicos atât lui, cât şi celorlalţi din casă. Astfel, devii tu însăţi un exemplu. Pe de altă parte, nu uita să îl feliciţi şi să îl lauzi ori de câte ori micuţul se dovedeşte bine crescut.
Între 3 şi 5 ani
Cu puţină creativitate, îl poţi ajuta pe micuţul tău de 3 sau 4 ani să înţeleagă de ce unele lucruri trebuie făcute într-un anume fel. Joaca este cel mai simplu mod. Inventează jocuri în care el să fie actorul principal. Propune-i să fie gazdă şi tu musafir.
Va învăţa cum să îţi trateze invitaţii: să le servească prăjiturele sau, pur şi simplu, să poarte o conversaţie politicoasă. Gândeşte-te la situaţiile cu care te confrunţi tu zi de zi şi vei găsi pentru el numeroase roluri: poate fi vânzător sau cumpărător într-un magazin, poate fi patron sau angajat, şofer sau prietenul unei persoane importante pe care el o admiră.
El se va distra, iar tu îţi vei atinge scopul: cu fiecare rol jucat, micuţul va deveni tot mai conştient de modul în care acţiunile şi cuvintele sale afectează sentimentele celor din jur. Foloseşte-te şi de poveşti, de cărticele cu imagini, de muzică sau casete video cu desene animate.
Va învăţa cum să îţi trateze invitaţii: să le servească prăjiturele sau, pur şi simplu, să poarte o conversaţie politicoasă. Gândeşte-te la situaţiile cu care te confrunţi tu zi de zi şi vei găsi pentru el numeroase roluri: poate fi vânzător sau cumpărător într-un magazin, poate fi patron sau angajat, şofer sau prietenul unei persoane importante pe care el o admiră.
El se va distra, iar tu îţi vei atinge scopul: cu fiecare rol jucat, micuţul va deveni tot mai conştient de modul în care acţiunile şi cuvintele sale afectează sentimentele celor din jur. Foloseşte-te şi de poveşti, de cărticele cu imagini, de muzică sau casete video cu desene animate.
Între 5 şi 7 ani
O dată ce încep să meargă la grădiniţă, cei mici devin tot mai independenţi. Pentru că nu vei fi tot timpul alături de el, va trebui să îi dezvolţi mai mult capacitatea de a comunica cu cei din colectivitate, copii şi adulţi. Acum ar trebui să cunoască şi să respecte manierele de bază la masă, să poarte o conversaţie cu adulţii, să ştie cum să facă şi cum să primească un compliment.
De acum înainte va participa mai activ la reuniunile de familie, la vizite, la aniversări etc. Poţi începe să îi supraveghezi intervenţiile în discuţii şi să îi explici că este politicos să îl lase pe celălalt să termine ce are de spus. Foloseşte-te de exemplele din viaţa de zi cu zi, de la grădiniţă, de pe stradă, dar fără să faci pe profesoara. Nu îl ameninţa, folosind expresii ca: „Să nu te prind că faci vreodata ca Andrei, că îţi rup urechile'. Când greşeşte, atrage-i atenţia şi aminteşte-i ce are de făcut.
De acum înainte va participa mai activ la reuniunile de familie, la vizite, la aniversări etc. Poţi începe să îi supraveghezi intervenţiile în discuţii şi să îi explici că este politicos să îl lase pe celălalt să termine ce are de spus. Foloseşte-te de exemplele din viaţa de zi cu zi, de la grădiniţă, de pe stradă, dar fără să faci pe profesoara. Nu îl ameninţa, folosind expresii ca: „Să nu te prind că faci vreodata ca Andrei, că îţi rup urechile'. Când greşeşte, atrage-i atenţia şi aminteşte-i ce are de făcut.
Ce ar trebuie să ştie:
Până la 3 ani
- să salute şi să răspundă la salut („bună ziua', „bună seara', „la revedere')
- să spună „mulţumesc', „te rog, „cu plăcere'
- să dea mâna cu cineva
Între 3 şi 5 ani
- să spună „Pardon'
- să bată la uşă când intră într-o încăpere
- să ceară permisiunea („Mami, îmi dai voie să…' sau „Pot să…')
- să folosească batista
Între 5 şi 7 ani
- să răspundă cuviincios la telefon – să se prezinte, să nu ţipe în receptor şi să nu lase interlocutorul să aştepte la telefon
- să îşi ceară scuze atunci când greşeşte
- să ştie să ofere şi să primească un dar
- să nu întrerupă conversaţia adulţilor
- să întrebuinţeze corect tacâmurile
Citeşte mai multe aici
Foto: shutterstock.com
PE ACELAȘI SUBIECT