Am fost o elevă şi apoi o studentă eminentă. Am crezut că dacă urmez reţeta de succes, aşa cum mi-a fost prezentată în şcoală, viaţa mea o să fie una plină de reuşite. Numai că realitatea este de multe ori departe de ceea ce învăţăm la şcoală.
După 18 ani de studii şi 6 ani de „carieră de succes’, am realizat că ceea ce fac zi de zi nu-mi aduce nicio satisfacţie, că nu evoluez şi că habar n-am la ce sunt bună cu adevărat.
Învăţasem mult prea bine lecţiile predate, mai ales cele nespuse şi nescrise în vreun manual.
Nu vreau să mă înţelegi greşit, în timpul şcolii învăţăm multe lucruri folositoare, dar căpătăm şi multe obiceiuri nefolositoare de care trebuie să ne dezvăţăm dacă vrem să supravieţuim şi să excelăm în lumea reală.
La aproape 30 de ani, după o goană a căutării de sine şi o demisie total nejutificată pentru familia mea, mă uit în urmă la lucrurile pe care le-am învăţat în şcoală şi care nu numai că nu se aplică în viaţa reală, dar te împiedică să trăieşti o viaţă de succes.
Ce învăţăm la şcoală:
1. Valoarea ta este dată de notele pe care le obţii şi doar ce este notat este important
Prin valoare mă refer la capacitatea ta de a-ţi construi un viitor strălucit.
De mici asociem învăţatul cu lucrările de control sau examenele de final de trimestru, semestru, an sau ciclu de învăţământ.
Ni se întipăreşte inconştient în minte că dacă nu ne verifică nimeni pentru cunoştinţele noastre nu mai are rost să învăţăm.
Dar viaţa nu ne supune unor examene la date fixe. Nimeni nu notează într-un catalog cât de bun eşti la crescut copii, făcut mâncare sau schimbat lumea prin talentele tale.
2. A lua note mici este un dezastru
Îmi aduc aminte cum nu dormeam în nopţile de dinainte examenelor importante.
Dacă pic şi-mi dezamăgesc părinţii şi profesorii, dacă iau notă prea mică şi-mi scad şansele de a intra acolo unde mi s-a spus că e bine pentru viitorul meu? Frica de eşec duce la scăderea încrederii în sine.
În viaţa reală eşecurile sunt borne de unde tu trebuie să porneşti din nou. Dacă învăţăm de mici că este greşit să eşuezi, vom mai putea depăşi obstacolele din calea noastră? Vom putea privi provocările ca pe oportunităţi?
3. A respecta regulile este la fel de important ca a avea note mari
În şcoală trebuie să ţi se spună ce să faci: ce bibliografie să urmezi, ce cărţi să citeşti, ce exerciţii să faci în tema de acasă. Profesorii şi oamenii din conducerea şcolii au tot timpul dreptate, plus că ceea ce scrie în cărţi nu poate fi contestat. Astfel devenim simpli spectatori la propria noastră educare.
Stăteam mereu în prima bancă pentru că ştiam să tac. Cei care nu se încadrau în tipar, implicit cei cu notele mici la purtare, erau mutaţi în ultima bancă şi excluşi de la activităţile de grup, ba chiar pedepsiţi să rămână în clasă în timpul pauzelor.
În viaţa reală în schimb nu te ajută cu nimic să fii obedient. Dacă vrei să evoluezi e necesar să preiei iniţiativa, să pui întrebări, să gândeşti pentru tine, să pui la îndoială ce ţi se spune, chiar dacă asta înseamnă să fii elevul din ultima bancă pentru început.
Îndrăzneşte să laşi instrucţiunile deoparte şi să fii de nota 11 atunci când maximul este 10. Şi nu pentru alţii, ci pentru tine.
4. Cel mai bine este să lucrezi tu pentru tine, iar competiţia este singura cale de a lua note mai mari
Am fost învăţaţi să ne ţinem bine lucrările atunci când scriem, ca nu cumva colegul să vadă şi să copieze de la noi.
Temele ni le făceam singuri şi la fel ne pregăteam pentru teze sau examene. Iar faptul că un alt coleg de clasă lua notă mare şi era dat drept exemplu trebuia să ne folosească drept motivaţie.
Competiţia există în lumea reală şi este acerbă, dar în momentul în care te măsori cu o persoană şi nu cu un nivel de dezvoltare pe care vrei să-l depăşeşti, unde sunt avantajele?
În viaţa reală nu prea poţi să realizezi totul pe cont propriu, indiferent că e vorba de o familie, propria ta afacere sau sarcini complicate.
La un moment dat clachezi. Însă când faci parte dintr-o echipă eşti motivat, vezi soluţii şi în final rezultate.
Şcoala ar trebui să încurajeze comunicarea în echipe şi critica constructivă, iar poate aşa ar exista mai multe şanse în viaţa de după şcoală.
5. Există soluţia A sau B, corect sau greşit, alb sau negru
Răspunsul pe care-l dăm la şcoală este cel bun sau nu. Acest lucru ne este confirmat de profesor.
Cu cât avem mai multe răspunsuri corecte, cu atât suntem mai valoroşi în ochii profesorilor şi ai colegilor.
Acest lucru ne blochează însă în viaţa reală, pentru că de cele mai multe ori nu există un singur răspuns corect. Există mai multe variante prin care putem să depăşim situaţiile dificile, iar noi suntem incapabili să o facem pentru că tindem către acea soluţie perfectă.
Important este să experimentăm, să greşim şi să progresăm, întrucât perfecţiunea nu există.
6. Vacanţele sunt minunate şi le aşteptăm cu nerăbdare, mai ales că şcoala devine plictisitoare
Învăţăm de mici că munca şi distracţia nu merg mână în mână. Că e normal ca pasiunea să fie în afara obligaţiilor. Şi-atunci ne mai mirăm că sunt atât de mulţi cei care îşi caută identitatea şi îndrăznesc să fie ei înşişi doar în afara orelor de muncă?
Ca adulţi începem să ne organizăm viaţa în jurul acestor clipe de răgaz: weekenduri sau concedii. Dar viaţa poate avea şi altă culoare: să te simţi minunat în activitatea pe care o desfăşori, indiferent că este luni sau vineri.
7. Scopul şcolii este să te pregătească pentru cariera viitoare
Am aflat pe pielea mea că ceea ce întâmplă într-o slujbă nu prea are nicio treabă cu ceea ce ai învăţat.
E normal să ştii să scrii corect şi să poţi face calcule simple fără a folosi calculatorul, dar şcoala ne pregăteşte să fim angajaţi buni. Nu învăţăm să avem încredere în noi, să comunicăm cu uşurinţă sau să inovăm. De tine depinde să înveţi cum să fii mai mult de atât.
Citeşte mai multe aici
Foto: shutterstock.com