Mai mult ca sigur va amintiti schita Domnul Goe. Cand ati citit-o sau ati vazut ecranizarea, ce-ati spus? Nu poti sa lasi un copil sa ajunga in halul acela! Dar al vostru cum e?
Ce dragalas era cand avea cateva luni, ce scumpete… Ni l-am dorit mai mult ca orice pe lumea asta. Asa de destept, asa de smecheras, ne juca pe toti pe degete de la 1 an. Nu puteai sa ii rezisti.
Eram innebuniti sa ii facem toate poftele, prefacandu-ne mai intai ca ne opunem, si era atat de scump cand isi punea manutele in sold si spunea – te rup in bataie daca nu faci cutare lucru -, sau strecura printre dinti o mica injuratura stalcita.
Era tare dragalas. Ne-a cam descumpanit pe la 2-3 ani cu crizele de nervi. Devenise imprevizibil si extrem de agresiv, dar am citit eu undeva ca toti sunt asa la varsta asta. Incercam sa ii intram in voie. Sa ii respectam dorinta. Ii spuneam ca nu e voie cu mobilul lui tati, dar daca tipa copilul, normal ca trebuia sa i-l dam.
E unicul copil, ce sa facem, si e atat de destept… Cand avea 4 ani, l-a vazut pe taica-sau ca se uita la meci cu niste prieteni, mancand alune si band bere. Ce credeti? Si-a luat si el o cutie de bere si un castron cu floricele si s-a asezat langa ei. Ce-i drept, s-a cam imbatat.
Dar era asa de amuzant sa il vezi cum imita comportamentul barbatilor… Si ar fi multe de povestit. Noi l-am tratat mereu ca pe un adult, nu ca pe un copil.
Pentru ca e un copil inteligent. L-am lasat sa vada orice la televizor, nu am ascuns nimic din ce voia sa stie, i-am vorbit ca unui om mare.
Cand iese cu copiii afara, ii e foarte usor sa preia conducerea jocului, mai ales cand sunt copii mai mici decat el, care il stiu de frica. Ma distreaza mai ales atunci cand il infrunta pe taica-su. Se cearta in parte si, uneori, se mai si bat. Bine, nu tare, dar… sa te fereasca Sfantul sa nu faci ca el.
Acum e la scoala, in clasa I, si nu stiu de ce avem probleme. Cred ca ar trebui sa schimbam invatatoarea, ca asta nu e deloc intelegatoare. Spune ca baiatul e instabil, ca nu se supune regulilor scolare, ca face doar ce vrea el, ca injura si scuipa cand nu-i convine ceva.
Pai e vina ei, ca nu stie cum sa ia copilul. Sa mai cedeze si ea, sa ii vorbeasca cum facem noi, ca unui adult. Cica l-a ridicat in picioare, pentru ca nu voia sa scrie. Ar fi spus ea ca toti copiii sa scrie ceva si el a zis – nu vreau, am scris destul.
Pai de ce sa il pedepseasca? Or fi scris destul, ma gandesc eu. Ce mare lucru? Tot invatatoarea asta a mai spus o mare minciuna (sa nu uit sa-i zic sotului sa se ia de ea) – ca baiatul meu fumeaza. Cum sa fumeze? Nu are cum, ca nu lipsesc tigari din casa.
Ce vrea ea sa spuna, ca baiatul meu fura? Asta-i buna! O sa lamureasca sotul meu asta, ca nu e prima data cand inventeaza. A mai zis ca puiul meu a furat un stilou de la o fetita, dar nu era adevarat. Fetita i l-a dat, mi-a spus el ca a convins-o sa i-l dea – i-a explicat ca are mare nevoie de stiloul acela, ca nu are cu ce sa scrie. Si a uitat copilul sa i-l dea inapoi.
Intr-o zi, l-am prins ca se uita la calculator, la un film interzis minorilor. Atunci m-am speriat rau, ca o sa ma omoare taica-su cand o sa afle. L-am certat, iar el m-a pocnit cu piciorul in burta. Mi s-a parut ca nu e prea normal ce face, insa nu l-am pedepsit, m-am gandit ca era normal sa fie nervos – doar am tipat la el, nu? Noroc ca taica-su nu a spus nimic, a zis ca e bine sa stie de toate.
Zilele astea, m-a sunat directorul de la scoala sa vin sa stam de vorba. Mi-a zis ca daca nu facem ceva cu comportamentul copilului, il da afara din scoala. Mi-a zis sa il duc la psiholog. Cica i-a spus directorului sa taca din gura, ca oricum nu are ce sa ii faca, deoarece el are drepturi si face ce vrea. Si ce, nu e asa?
Nu inteleg ce au cu copilul meu. Daca ii vorbesti ca unui om mare, te intelegi cu el. Bine, nu intotdeauna, ca te face din vorbe, e foarte destept, v-am zis.
Page: 1 2