Copilul tău vesel şi dulce a devenit dintr-o dată apatic, obosit, mănâncă mai mult (dar pare să slăbească, totuşi), bea exagerat de multe lichide şi spune că nu mai vede aşa de bine? S-ar putea ca juniorul tău să fie „dulce la propriu – să aibă diabet.
Diabetul este o afecţiune cauzată de valorile crescute ale glucozei în sânge (hiperglicemie). Glucoza provine din alimentele consumate, după ce acestea sunt digerate în stomac şi intestin.
Responsabilă cu controlul cantităţii de glucoză din sânge este insulina – un hormon produs de pancreas. Ea are şi rolul de a înlesni trecerea glucozei în celule, unde este utilizată drept „combustibil.
Atunci când apare diabetul, glicemia creşte prin două mecanisme: fie organismul nu are destulă insulină pentru a transporta glucoza din sânge în celule, fie – mai rar – celulele nu pot utiliza insulina, deşi ea există.
E o încercare destul de grea să creşti un copil sănătos, darămite unul suferind de diabet, o boală ce trebuie să îl ţină departe de dulciuri, favoritele micuţului. Totul depinde de dragostea, energia, devotamentul şi înţelepciunea părinţilor, pentru că această afecţiune necesită monitorizare şi tratament toată viaţa şi poate fi însoţită de complicaţii severe. Primul pas spre reuşită este înţelegerea bolii de către părinţi, anturaj şi de către copil – atât cât îi permite vârsta.
Indiferent de tipul de diabet, marea încercare în cazul copiilor este asigurarea creşterii armonioase (inclusiv în perioada pubertăţii, când apar schimbări hormonale importante) şi păstrarea confortului psihic (în ciuda dietei, a injecţiilor cu insulină şi a monitorizării permanente a glicemiei). Dar iubirea pentru micuţul tău te va ajuta, fără îndoială, să-i faci copilăria fericită.
Cum îţi dai seama că are diabet?
Cu câteva zile sau săptămâni înaintea diagnosticării pot apărea următoarele simptome:
- oboseală, apatie
- mănâncă mai des şi mai mult
- urinează des
- bea multe lichide
- acuză tulburări de vedere
- scade în greutate
- apar infecţii trenante ale pielii şi mucoaselor (candidoză).
Uneori, debutul poate fi rapid: somnolenţă, dureri abdominale, greaţă, vărsături, deshidratare, sete marcată, respiraţie cu miros de acetonă.
Posibile complicaţii
Diabetul poate da complicaţii precum: scăderea vederii, afecţiuni renale şi ale sistemului nervos, debutul precoce al aterosclerozei prin implicarea metabolismului lipidelor.
Cu ajutorul dietei, al insulinei şi al activităţii fizice, valoarea glicemiei trebuie menţinută între 80-180 mg/dl.
Cercetările au arătat că numai aşa apariţia complicaţiilor este întârziată sau prevenită.
Nu uita! Poţi să-i asiguri copilului tău o viaţă normală – informează-te şi educă-te odată cu el! El trebuie să ştie că poate conta pe tine oricând. Copilul, părinţii şi personalul medical sunt o echipă ce nu poate decât să câştige!
Tratamentul cu insulină
- Copilul va face injecţii cu insulină zilnic sau chiar de câteva ori pe zi.
- Au apărut noi tipuri de insulină care permit o mare flexibilitate în alimentaţie şi în orarul injecţiilor.
- Se poate folosi şi „pompa de insulină, dotată cu un furtunaş şi un cateter mic din silicon, montat în piele, care livrează şi administrează insulina.
- Medicul va stabili tratamentul potrivit.
Tipurile de diabet
Diabetul de tip I este numit şi diabet juvenil. Este cea mai frecventă formă întâlnită la copii, dar poate apărea şi la adulţi. Apare atunci când pancreasul nu poate produce suficientă insulină, vinovată pentru această tulburare metabolică fiind o reacţie autoimună în care organismul produce anticorpi împotriva propriilor structuri.
Moştenirea genetică, factorii de mediu şi anumiţi factori infecţioşi îşi dispută rolul între cauzele, încă neclare, ale acestei afecţiuni. Acest tip de diabet zaharat este insulino-dependent: bolnavul trebuie să-şi monitorizeze permanent glicemia şi să primească zilnic injecţii cu insulină.
Diabetul de tip II (insulino-independent) apare mai rar la copii, fiind legat de obezitate. Afectează mai ales persoanele de peste 40 de ani şi, de obicei, poate fi controlat prin dietă, exerciţii fizice şi medicaţie orală. Este consecinţa unei „rezistenţe a organismului la insulină. În ultimii ani, creşterea numărului de copii care suferă de obezitate (din pricina mâncatului în exces sau la fast-food, a dulciurilor rafinate, a sucurilor cu adaos de zahăr şi lipsei mişcării) au înlesnit drumul diabetului către vârste mici.
Sfaturi pentru părinţi
- Du imediat copilul la medic.
- Informează-te cât mai mult despre diabet şi ajută-l şi pe copilul tău să înţeleagă ce se întâmplă. – Citeşte despre tipurile de insulină, cum se păstrează şi administrează corect. O carte utilă este „Clinica Mayo. Despre diabet, scrisă de Maria Collazo-Clavell.
- Verifică-i regulat glicemia: procură un dispozitiv cu ajutorul căruia poţi face acest test acasă. Glicemia se poate testa folosind: teste vizuale, cu indicatori care îşi schimbă culoarea în funcţie de concentraţia zahărului în sânge (rezultatele sunt orientative) sau aparate pentru determinarea glicemiei care arată cu rapiditate şi precizie rezultatul testării.
- Du-te imediat la medic dacă apare o altă afecţiune.
- Când copilul e suficient de mare, învaţă-l să-şi facă singur testele şi injecţiile cu insulină.
- Urmează cât mai strict dieta stabilită de medic! Asigură-te că are la el un pacheţel cu mâncare la şcoală, câteva bomboane sau zahăr.
- Stabileşte împreună cu medicul o planificare a datelor la care vei duce copilul la control.
- Informează-i pe colegii lui de şcoală şi pe profesori despre afecţiunea micuţului, despre semnele care anunţă scăderea glicemiei şi spune-le care sunt primele măsuri ce trebuie luate în caz de urgenţă.
- Nu uita: un tratament corect implică activitate fizică regulată!
Dieta, ajutor de nădejde
Medicul va stabili cât şi ce e bine să mănânce în funcţie de vârsta lui şi de greutate. Nu există o reţetă sau un regim care se poate aplica tuturor copiilor.
Asigură-i un regim echilibrat, bogat în fibre şi sărac în grăsimi şi glucide, cu fructe şi legume proaspete.
Învaţă-l să mănânce trei mese principale şi două-trei gustări zilnic!
Odată ce copilul a înţeles cum răspunde organismul la alimente şi insulină, consumul de dulciuri e posibil atâta vreme cât este însoţit de creşterea dozei de insulină.
Când luaţi masa împreună, toată familia va mânca acelaşi meniu ca juniorul cu diabet. El este şi aşa diferit de ceilalţi, nu trebuie să-l faceţi să simtă asta în fiecare moment.
Activitatea fizică este direct legată de aportul de alimente. Alimentele cresc glicemia, în timp ce efortul fizic o scade, de aceea copilul trebuie să primească o mică gustare înaintea efortului fizic: un fruct sau o altă sursă de carbohidraţi (glucide).
Foto: shutterstock.com