Care e starea relației voastre?

Ne-am luat, am oficializat iubirea noastră și acum… apar extrem de multe nemulțumiri, certurile sunt intense, furtunoase, cu tunete și fulgere, ca ploile de vară, și trec la fel de repede.

Apoi răsare soarele și vine dulcea împăcare. Numai că dup ploaia de vară aerul rămâne curat, parcă mai limpede, și păsările cântă mai vesel. Dar nu știu de ce în căsnicie nu se prea întâmplă așa.

Rămân niște reziduuri acide care erodează mai departe relația. Și, în timp, furtunile nu mai trec repede, iar împăcarea nu mai este așa de dulce. Pentru că, de multe ori, problemele nu se rezolvă, ci se amână.

Nu cred că există pe această planetă un cuplu care să nu aibă divergențe, care să nu se certe. 
Ține numai de membrii cuplului să folosească aceste discuții pentru a face relația să evolueze sau, din contră, să o transforme într-un nesfârșit război.

Pentru că există oameni care se simt bine numai atunci când trăiesc în frământări, în conflict, dar aceștia ar trebui să consulte, totuși, un psihiatru. Deoarece o astfel de atitudine nu ține de normalitate.

Cei mai mulți dintre noi, însă, ne dorim să fim liniștiți, fericiți, să conviețuim în pace și bucurie. Într-o căsnicie aceste dorințe pot fi îndeplinite de abilitatea de a manageria conflictele din cuplu. Dacă simțiți că în relația voastră nu se poate trăi în afara conflictelor, mai bine mergeți la un psihoterapeut de cuplu, ori renunțați la relație, pentru că nu vă poate aduce nimic bun pe termen lung.

Felul în care vă duceți conflictele spune mai multe despre evoluția relației voastre decât motivele pentru care vă certați. Apropo de motive – știți care sunt cele mai frecvente motive de ceartă în cuplu?

Nu neapărat în ordinea numerelor de pe tricou, următoarele motive apar pe la noi toți:

• treburile casnice,
• felul în care le facem (sau nu le facem),
• banii,
• copiii,
• sexul (inclusiv atracția către unele site-uri),
• infidelitatea,
• timpul petrecut la computer ori la serviciu,
• colegii de serviciu,
• timpul liber,
• obiceiurile supărătoare,
• trecutul personal,
• abuzul de substanțe (tutun, alcool, droguri),
• aiurelile (de ce ai cumpărat una sau alta, de ce te îmbraci așa, de ce mănânci asta etc.),
• familia celuilalt.

Or mai fi și altele, căci imaginația oamenilor care vor să se certe nu are limite.

Oricum, dacă ne certăm corect, cu sinceritate, fără egoism, fără intenții ascunse, aceste conflicte pot să ne întărească relația, nu să o șubrezească.

Nu trebuie să permitem certurilor să creeze ostilitate permanentă (război de uzură) în relație. Să ne certăm eficient! Acest lucru se poate întâmpla numai dacă începem să facem o evaluare „științifică' a certurilor noastre – să analizăm cam de ce ne certăm (motivele), pentru ce (miză), să înțelegem de ce o face fiecare dintre noi, după care să știm sau să învățăm să o facem pe principii corecte și, mai ales, să ne iertăm după aceea unul pe celălalt.

În cadrul acestei abordări „științifice' a certurilor familiale, vom analiza mai întâi dacă există deja pattern-uri de scandal, adică dacă ne pomenim certându-ne pentru aceleași lucruri. Dacă da, luați o foaie de hârtie și răspundeți la următoarele întrebări:

• De ce mă cert cu partenerul?
• Oare știu cu adevărat care este subiectul certurilor?
• Este acest subiect unul care se poate rezolva vreodată? Sau o ținem așa ca niște surzi, vorbim împreună, dar ne înțelegem separat?

Partea cea mai amuzantă vine când veți citi ce a scris fiecare pe hârtie; veți vedea că nici măcar nu vă certați pentru aceleași lucruri. În cazul acesta, de comun acord, decideți să vă certați pe temele scrise de fiecare pe foaie, dar cu program – o zi pe temele scrise de unul, o zi pe cele scrise de celălalt, și numai între anumite ore (de exemplu, între 18.00 și 18.30, că după aceea încep știrile la tv).

Dacă unul dintre voi nu este acasă la ora respectivă, amânăm pentru ziua următoare. Vi se pare cumva o abordare neserioasă? Credeți-mă că este la fel de serioasă ca motivele voastre de ceartă. Încercați și nu veți regreta!

Pentru restul cuplurilor, care au creativitatea de a se certa pe lucruri diferite de la o zi la alta, aș vrea să fac câteva precizări legate de managementul certurilor:

• nu lăsa să se adune nemulțumiri – spune atunci când ceva te nemulțumește, poate se rezolvă;
• nu spera ca partenerul să viseze noaptea ce gândești tu ziua, deci nu te aștepta să îți citească gândurile – când vrei ceva, spune, poate se aprobă;
• dacă ești supărat dintr-un anumit motiv pe partener și nu ai putut sau nu ai vrut să dicuți despre asta cu el timp de 48 de ore, gata, șterge-l din baza de date (pe motiv), este deja expirat;
• nu lovi sub centură, luptă cinstit dacă tot vrei să te cerți;
• nu insista cu scandalul dacă partenerul nu vrea să se certe acum, când vrei tu – stabiliți de comun acord, pentru ziua următoare, o oră de discuție a temei propuse de tine;
• dacă ai motiv să te cerți, fă-o numai pe tema respectiva, nu o da în diverse… Se ajunge la o salată de reproșuri care nu rezolvă niciodată nimic – ține-te de subiectul discuției și atât;
• ai grijă să nu aduci niciodată a treia parte între voi atunci când vă certați – nici copilul, nici părinții, nici prietenii. Riscul de a transforma o mică dispută în război regional e foarte mare;
• dacă te crezi vreun umorist, ai grijă la glumele pe care le faci – cearta e un lucru serios, umorul poate avea efectul unei bombe atomice atunci când încercați să vă rezolvați o problemă;
• fii foarte atent la ce spune partenerul, nu la ce crezi tu că ar vrea să spună, ascultă și auzi în același timp, și taci când omul vorbește – dacă vorbiți deodată, nu mai are cine să asculte;
• nu acuza, nu jigni, nu interpreta ca un critic literar ce „vrea să spună poetul prin aceste versuri', iar unde nu înțelegi, întreabă;
• vorbește despre tine, ce simți tu, ce faci tu, nu despre ce simte, face sau ce nu face celălalt. Dacă vrei să subliniezi lucruri despre el, roagă-l pe el să le spună sau să le comenteze.

Jocul acesta are și el niște reguli

Ne certăm, dar nu oricum; ca în orice negociere, și în ceartă trebuie respectate niște reguli. Nu ne certăm doar așa, de moft, ca să avem după ce ne împacă. Ne certăm ca să rezolvăm ceva. Și atunci, trebuie să încercăm măcar să ne asigurăm că obținem ce ne propunem.

De aceea, nu ne certăm când unul dintre noi este înfometat, bolnav, amețit de băutură, supărat din motive exterioare căsniciei, preocupat de altceva (o altă discuție, emisiune interesantă la tv, un proiect pentru job).