Cert e ca atunci cand cele doua notiuni se intalnesc, se clatina din temelii echilibrul casei. Incep grijile de ambele parti. E sigur un bebelus in prezenta unui animal de casa? Si, la urma urmei, de ce sa iti complici existenta cu un animal?
Un animal de casa este o responsabilitate mare, asa incat, daca esti o persoana ocupata, care oricum petrece putin timp cu copilul, nu te gandi ca un catel va fi un cadou care va inlocui ceea ce tu ar trebui sa oferi.
Un catel ofera copilului posibilitatea de a-si cultiva anumite responsabilitati, de a-si dezvolta latura afectiva, de a-si gasi un prieten cu care va reusi sa comunice uneori chiar mai bine decat cu prietenii de-o seama. Un animal de casa poate fi si un bun stimul pentru a obtine anumite performante, caci timpul petrecut cu el poate fi considerat drept recompensa.
Dar un animal de casa este o sarcina in plus. Daca nu te vezi sambata dimineata la ora sase, afara, in ploaie, cu cainele de lesa, aruncata brutal din caldura asternutului, nu-ti lua caine. Ia-ti o testoasa, un papagal, sau o pisica.
Alergia, cea mai comuna problema
Riscurile strict medicale la care este expus un bebelus intr-o familie cu animale sunt alergiile si parazitozele. Alergiile la parul de animal, la dejectiile de pasari sau la hrana pestilor nu sunt o raritate.
Ele au un risc crescut de a se manifesta daca pustiul intra in contact cu alergenii mentionati inca inainte de doi ani, deci la o varsta frageda, sau daca exista o predispozitie genetica de a dezvolta o afectiune alergica. In plus, prezenta unei alte forme de alergie poate duce la continuarea marsului alergic in conditii favorizante.
Astfel, existenta unei dermatite atopice a sugarului, a unei bronsiolite sau bronsite bronhospastice, a unei eczeme sunt semne de existenta a unei atopii care se poate exacerba in prezenta unor alergeni, precum parul de animal.
Page: 1 2