Un copil de 1 an nu are formate conceptele de comportament bun’ si rau’, dar poti sa incepi prin a contura pentru nivelul lui de intelegere ceea ce este bun si gresit in comportamentul lui si al celorlalti inca de acum.
De multe ori auzim oamenii spunand copiilor lor sau despre copiii lor copii buni’, copiii cuminti fac/ nu fac asta’, ai fost rau, cere scuze’ (este complet gresit a eticheta copilul in felul acesta). Cu toate acestea, cuvintele intre care se amesteca si adjectivele bun’ sau rau’ nu inseamna mare lucru pentru copilul de 1 an.
Binele si raul sunt concepte pe care copilul mic nu este pregatit sa le asimileze inca, iar comportamentele umane pe care le vede el asociate cu aceste notiuni sunt mult prea diferite si complexe ca sa le inteleaga complet si sa le si tina minte. Sa vedem acum ce ar putea intelege din bine’ si rau’ un copil de 1 an.
Sa zicem ca, in loc sa stea sa il imbracam cand ne grabim foarte tare sa plecam de acasa, bebe fuge prin casa, razand din tot sufletul. Sau ia cutia de cereale care zornaie ca o jucarie si, dupa ce o scutura de cateva ori, o goleste pe podea.
Sau ii casuna cu bataia pe catelul familiei, tragandu-l de coada si de urechi pana cand bietul animal fuge schelalaind si lasand smocuri de blana in urma. Copilul se distreaza foarte tare facand aceste lucruri si mai este si bonusul captarii atentiei tale cand le face…
In plus, este incapabil sa privesca din punctul tau de vedere (de ce este asa de groaznic sa fie cereale pe jos sau sa nu ai chef sa te imbraci?!), ca sa nu mai vorbim de incapacitatea de a intelege perspectiva bietului animal chinuit.
Ca sa spui ca este rau cand face lucrurile acestea sau sa spui ca sunt comportamente rele, de copil obraznic etc., nu clarifica foarte mult notiunile de bine’ si rau’ pentru copil, mai ales ca el nu va intelege la aceasta varsta ca nu el, ci comportamentele sunt rele si te nemultumesc; cel mic va crede mai degraba ca el are o problema si ca tu nu il mai iubesti.
Este bine sa administram recompense sociale pentru comportamentele dezirabile ale copilului: strange jucariile in cutii, sta la imbracat etc.
Desigur, asta nu inseamna ca trebuie sa lasi copilul sa faca ce vrea el prin casa si nu numai (cum fac multi dintre parinti), doar ca sa nu constrangi copilul sau ca sa fie echilibrat emotional. Este aberant!
La varsta aceasta, este timpul pentru el de a invata care sunt limitele, si pentru noi – de a modela comportamentele copilului incat aceste limite sa fie respectate. Exemplu: este mai bine sa ii spui cand face o prostie ca nu iti place acel comportament sau ca nu iti place cand arunca cerealele sau cand trage cainele de blana/coada/urechi etc.
In niciun caz nu ii spui numai copiii rai arunca cerealele/ trag cainele de urechi etc.’. Chiar daca copilul nu intelege foarte bine tot ce ii spui tu atunci si nu continutul vorbelor tale il vor face sa inteleaga ca nu e bun comportamentul sau, tonul si modulatia vocii tale vor fi de mare impact.
Ce este dezirabil
Inca de la varste foarte mici, ar fi bine sa ii dam copilului de inteles ce inseamna comportament indezirabil si dezirabil, iar primul pas nu este sa asteptam sa faca prostiile, ci sa organizam noi mediul lui in asa fel incat sa nu cream ocazia unor asemenea comportamente.
Spre exemplu, din categoria organizarii am putea mentiona: inlaturarea din calea copilului a obiectelor casante, periculoase, toxice, a cutiilor cu alimente, poate uneori si atingerea animalelor de casa ar trebui supravegheata si modelata de adult. Daca ocaziile de a avea comportamente rele’ sunt minimalizate, copilul isi poate vedea fericit de joaca sa si astfel putem evita situatiile neplacute.
Text: Cristiana Haica; Foto: Dreamstime.