Stateam zilele trecute in fata frigiderului, gandindu-ma ce sa mananc de seara, sa nu fie nici prea greu, nici prea mult. Da, zic, icre! Cutia cu un miligram de icre in ea era, desigur, in frigider, la loc de cinste. O scot si o arunc de la distanta in cosul de gunoi. Atunci, branza! In cutia unde tineam branza mai era fix o jumatate de sfert de feliuta de branza aproape uscata.Clar, mi-am zis, a fost el inainte pe aici. Dar de ce nu a scos recipientele aproape goale, le lasa cu o firimitura in ele si ai impresia ca e frigiderul plin. Deja foamea dadea in furie. Sa vezi ce-i fac! Nu mai mananc nimic.O sa beau niste lapte.Si insfac cutia cu lapte de pe usa frigiderului, insa miscarea era disproportionata fata de greutatea cutiei, in care mai era numai un capacel de lapte – asa, nici goala, nici plina, ca fata imparatului Ros: nici imbracata, nici dezbracata, nici calare, nici pe jos.Unele strategii pe care le poti aplica pentru schimbarea comportamentului unui copil functioneaza si la partenerul tau.1. Tu alegi razboaiele in care vei lupta!Normal ca, atunci cand a intrat pe usa, imi venea sa il strang de gat, sa ii pomenesc despre familie, educatie, respect etc. Cand sa ii urlu furia si foamea, o voce mica din capul meu spune: “Tu alegi razboaiele in care vei lupta, nu altcineva”.Era tot vocea care imi spunea sa pun un zambet pe fata cand copilul era speriat sau sa vorbesc bland cand facea cate o tampenie, aceeasi voce care imi vorbea despre pajisti inverzite cu multe flori si nori albi cand copilul urla in crize de isterie la 2-3 ani, voce pe care am educat-o citind zeci de carti despre cresterea copiilor.Dar ce cauta ea in aceasta scena? De ce “sensei-ul” meu de la capitolul educatie copii imi vorbeste acum? Alo, aici e o cearta intre soti! Si iar se aude vocea – “tu alegi razboaiele in care vei lupta!”. Bine, doar de data asta! Si am pornit apa, spaland nervoasa vasele din frigider, cu urme discrete de mancare.Nu am pomenit nimic de icre, branza, lapte, respect, soti iresponsabili, femei infometate venind de la munca. Seara a fost minunata, am ras, am povestit, ne-am jucat cu copilul. Azi nu a fost razboi… Concluzia: nu reactiona imediat, ca toti ceilalti parinti care se reped sa urle la copilul care a gresit.2. Intareste comportamentele pozitiveReevaluarea strategiilor de lucru cu copiii. Oare sa mearga si cu sotul la fel? Se pare ca ieri a mers. Dimineata am gasit toate vasele din frigider spalate si frigiderul gol, evident, iar seara, cand am venit, era plin cu vase… pline!Adica strategiile care merg la copiii de 4 ani, 9 ani sa mearga si la cei de 34? Am incercat pas cu pas, si casnicia mea a devenit muuult mai linistita! Normal ca i-am sarit de gat bucuroasa ca aveam vase pline cu ceva in frigider si i-am spus ca e asa de bine ca, atunci cand vii infometat, sa gasesti ceva acolo cu care sa iti incropesti o cina…A fost de acord si nu am mai gasit vase semigoale dupa aceea. Asadar, nu uita: intareste comportamentele pozitive!3. “Comenzi” scurteCopiii nu au rabdare sa asculte prea multe explicatii cand sunt pusi sa faca ceva, chiar pierd sirul vorbelor si retin eliptic ceea ce au de facut.Alaltaieri mi-am amintit de acest lucru cand ii explicam baiatului meu, cu prea multe cuvinte, ca trebuie sa isi pregateasca pijamalele, sa mearga la dus, ca ar trebui sa ne spalam si pe cap, sa nu uite sa isi duca si apa de nani in dormitor, sa puna jucariile la loc, cartile pe raft…Asa ca, in concluzie, el s-a asezat la televizor, sa mai vada un episod din serialul preferat. Am spus ferm: jucariile, apa, pijamalele, dusul. A zambit si a pornit in misiune. Ce simplu era! Cu sotul la fel: tati, salam, cascaval, ciuperci, pizza, bine?! “Da”, a zis el, “imediat!”. Daca m-as fi pierdut in fraze lungi, cu multe apozitii, sigur l-as fi pierdut pe drum...4. Pauza de gandireSa nu va imaginati ca trecem asa de usor la urmatorul pas. Pizza era pe masa, dar in partile ei componente. Am decorat-o cu totii si tati a pus-o la cuptor. Fara rugaminti, amenintari, fara “am zis acum, nu maine”.As fi trecut mai departe (alt pas) daca nu era ziua de ieri agitata, trezit tarziu, copil lasat la scoala in ultima clipa, plecat nemachiata si machiat la serviciu etc. Seara, desigur ca el a intarziat!Tot el a fost botos ca nu e masa gata, ca e dezordine de azi dimineata, ca... “Dar tu ce faci? Ai venit tarziu si tot tu ai ceva de comentat?” Ups! Nu era asa textul. In aceste momente este indicata pauza de gandire/pedeapsa – ne invata psihologii.5. Timpul de calitate“Treci la tine in camera”, am zis. El se uita socat la mine. Poftim?!? Nu, nu, textul nu era asa la oamenii mari. Si am plecat eu la mine in camera, pentru pauza de gandire. Copilul era in jumatate de ora spalat, hranit, culcat si o aroma de paste milaneze venea discret pe sub usa.“Cioc, cioc”, a spus el, “as fi fluturat si un steag alb, insa am mainile ocupate.” Venea cu o tava cu paste si doua pahare cu vin. Ce a urmat nu se poate povesti. Dar va imaginati si voi ca e de bine, nu? Dupa toate treptele parcurse fara greseala, pasul 5 nu s-a lasat asteptat: timpul de calitate.Dupa perioada in care ne-am simtit amandoi foarte bine, in loc sa fie obosit (asa cum parea atunci cand il asaltam cu reprosuri), avea chef de vorba, voia sa comentam stirile de la tv. Si voia neaparat sa stie parerea mea, in loc sa faca un simplu program monologat.Eu nu imi doream decat o baie calda, o revista de femei si sa stau 10 minute lenevind, cu ochii inchisi, in cada. Vreau pasul 5! Cu cine sa te intelegi?!6. Disciplinarea creativaNoroc ca pasul 5 licarea: timp de calitate acordat copilului, atentie nedivizata si dupa aceea, dupa 10-15 minute de colaborare intensa, te poti retrage, lasandu-l sa se joace singur. Deci, am discutat animat arestari si impozite, si dupa 15 minute m-am dus la baia mea inspumata, cu revista in mana. Am stat cat am vrut, in liniste.El dormea deja – normal! Imi cam trecuse somnul, asa ca ma tot gandeam care ar fi pasul urmator. Ce ma deranja pe mine cel mai mult la el? Ca nu era punctual. Asa ca ma gandeam – pasul 6 ar fi disciplinarea creativa – cu micul infractor prins pe picior gresit se va discuta serios ce putem face pentru a schimba comportamentul inadecvat.Dimineata m-am hotarat sa aplic strategia. Ce ar fi ca tocmai azi sa nu intarzie?! Ora 7 promisa s-a facut 8, cand a sunat ca in 30 minute vine acasa – insa dupa timpul de pe Saturn, fiindca in timpul pamantean au fost 50.7. Exprima ceea ce simti!Te-am prins, am zis, acum treci la pasul 6 si 7 caci, dupa ce i-am explicat cat de amuzant poate fi sa astepti cu orele cu masa pusa si copilul intreband din 5 in 5 minute cand vine tati, eu nemaistiind ce motive sa invoc pentru vesnicele lui intarzieri, tot copilul a concluzionat ca tati nu se tine de cuvant.Ei, ce zici, cum schimbam asta? Si fara explicatii, am zis, ca le stiu deja! A amutit. Pasul 7? Foloseste propriile cuvinte, exprima ceea ce simti. Si le-a folosit de nu mi le mai gaseam eu pe ale mele. “Nu pot sa prevad intotdeauna exact cand plec, mereu intervine cate ceva, se strica ceva.Cineva mai are ceva de spus, ma cheama directorul, asa ca, de multe ori, iti spun ca vin la ora la care mi-ar placea si mie sa fiu cu voi acasa, si sunt la fel de dezamagit ca si voi ca nu pot fi la acea ora si, crede-ma, n imi doresc ca atunci cand intru pe usa, sa va vad suparati”.In ciuda pasilor 6 si 7, concluzia e ca sotul meu va intarzia in continuare, eu si copilul vom fi, in continuare, nemultumiti de asta, dar macar nu ne-am certat, a fost mai eficient cu disciplinarea creativa, parca.8. Oglindirea emotiilorCe sa mai zic de pasul 8, oglindirea emotiilor, ca le-am oglindit pe ale lui de imi venea sa si plang, mai aveam putin si ii gaseam toate scuzele din lume pentru ce oglindeam eu acolo – ce trist, nemultumit, dezamagit, frustrat etc. trebuie sa te simti cand intarzii, mai ales ca stii ca nu ai incotro si ca te asteapta copilul acasa, ca pe o paine calda.Daca nu se poate astfel, asta e, dar poate macar uneori… “Sigur, eu incerc”, spune el, “dar sunt bucuros ca macar ma intelegi, nu imi porti pica pentru asta”. Ia te uita, ma gandeam, ma manipuleaza?S-o fi prins de strategiile mele si le incearca si el?9. Razboaiele in familie nu merita!Pasul 9? Spune-i ca orice ar fi, tot il iubesti. Este magic. Copilul si sotul se vor simti acasa, se vor simti acceptati, intelesi, iubiti. Ce poate fi mai bine decat atat? Poate o imbratisare si un sarut. Cum se face ca strategiile de comportament cu copiii merg asa de bine si cu partenerul de viata?Poate ca explicatia nu este numai asa cum spunea mama – barbatii raman niste copii toata viata. As zice mai degraba ca explicatia sta mai ales in faptul ca tu esti cel/cea care alegi razboaiele in care vrei sa lupti, nu te aleg ele pe tine.Dar intra in ele doar daca merita. In familie nu merita niciodata, pentru ca ele sunt pierdute din start. Pierzi din intimitate, din liniste, din armonie, din bucuria de a fi cu cei dragi.Toate aparentele victorii in probleme care, luate la scara mare, nu valoreaza atat de mult, devin amare. Daca iubitul, ca si copilul, vor face un lucru doar pentru a evita scandaluri, nu ai obtinut, de fapt, nimic.Text: Cristiana Haica