‘Ai văzut cum își hrănește copilul?’ ‘Nu pot să cred că poate să i se pară ok așa ceva!’ ‘Ce fel de părinte își lasă copilul să doarmă în halul ăla?’ Acestea sunt doar câteva fraze pe care le auzi în public de la părinți, despre alți părinți.
Bun venit în Războiul Mamelor, doamnelor!
Ne comportăm și vorbim foarte urât unele cu celelalte online, pe rețelele de socializare. Convingerile noastre ca părinți nu sunt la fel de ușor de ținut în intimitate, precum religia noastră sau orientarea politică, așa că le folosim ca pe niște arme atunci când cineva nu este de acord cu ele.
Războiul acesta ne afectează și pe noi, în viața de zi cu zi sau atunci când cineva ne-a adresat un comentariu răutăcios pe rețelele de socializare. Ne războim una cu alta deși noi toate suntem doborâte de greutăți. Identitatea noastră de femei de dinainte de a deveni mame se pierde printre schimbatul scutecelor, prepararea meselor, mersul la cumpărături, printre biberoane, zecile de hăinuțe murdare și jucăriile pline de nisip. Să fii mamă este greu. Și atunci de ce suntem atât de dure unele cu celelalte?
Pentru că suntem plictisite
Pot să înțeleg. Dacă fiul meu îmi mai cere încă o dată să fiu ‘ninja roșie’, mă înjunghii singură între ochi cu sabia lui de jucărie. Petrec minute parcă fără sfârșit alergând prin casă și în jurul lui strigând ‘Haaaaai ninjaaaaaa, du-te ninjaaaa!’ așa cum ar trebui să facă o adevărată ‘ninja roșie’ în viziunea lui. Am momente când pur și simplu nu mai pot!
Rutina de părinte te poate scoate din minți. Câteodată și un argument pertinent împotriva companiilor producătoare de lapte praf sau o discuție despre vârsta până la care trebuie alăptat copilul te poate face să-ți ieși din fire. Rețelele de socializare fac parte din viața noastră de zi cu zi, dar tot acolo se iscă adevărate războaie între noi, care de cele mai multe ori ne afectează.
Suntem nervoase
Când ești mamă nu ai cum să te enervezi pe copil în același mod în care te enervezi pe un adult. Am avut o experiență incredibilă în momentul în care copilul meu de un an a aruncat și micul dejun și prânzul de pe măsuța scaunului de masă. Parcă eram două persoane în același timp. Am țipat : ‘Bennie, mâncarea nu se aruncă, mâncarea e făcută să fie mâncată!’. Dar în mintea mea era : ‘Ce naiba!? Îți bați joc de mine!? Aș face orice să pot mânca un mic dejun cald și tu îl arunci pe podea!?’ Dar mamele nu pot spune exact ceea ce gândesc în clipa aia, când își ies din minți. Așadar, țipăm una la cealaltă. E mai la îndemână.
Suntem geloase
Știți acele mame care poartă bikinii minusculi la piscină? Acelea despre care toate șoșotim pentru că silicoanele lor abia au loc în triunghiul sutienului. (Cum naiba poartă un costum de baie aproape invizibil când merge la piscină cu un copil de doi ani?). Și, desigur, sunt epilate impecabil. Cine are timp de așa ceva? De ce suntem tentate să le judecăm pe celelalte pentru felul cum arată? Ei bine, doamnelor, pentru că suntem geloase. Sânii ei falși sunt mai fermi decât ai mei. Aș vrea să pot purta niște bikinii minusculi. Cert este că nu ne simțim bine în pielea noastră și de aici pornește ura către cele care arată ‘perfect’.
Suntem copleșite
Să îmbraci copiii, să te îmbraci pe tine, să hrănești toată familia, apoi să-i hrănești iar, să cureți tot ce aruncă ei pe podea, să desfaci căruciorul, apoi să-l strângi la loc, să pregătești gustările, să-l alăptezi pe cel mic, să te joci cu cei mari, să speli vasele și apoi să fii din nou ninja roșie. Asta înseamnă viața unei mame. O iubesc. Dar mă epuizează ca naiba. Apoi intrăm pe rețelele de socializare și ascundem transpirația și petele și urletele cu ajutorul filtrelor foto. Care este rostul să mințim despre viața noastră? Eu îți arăt prin ce trec și tu ai putea face la fel.
Suntem epuizate
Nici nu mai încerc să explic asta. Aș prefera în schimb să-mi reîncălzec cafeaua pe care nici acum nu am reușit să o beau.
Nu ești sigură pe tine, pe cea care ai devenit acum
Să fii mamă poate însemna multă singurătate. Noi toate ne dorim să facem parte dintr-un grup de oameni care să gândească la fel ca noi. Este liniștitor să vezi că și alți părinți îți împărtășesc convingerile. Avem nevoie să știm că suntem mame bune cu riscul de a face o altă mamă să simtă că ea nu este.
Ne dorim să fim apreciate
Nu- așa că ai sărit în sus de bucurie și te-ai lăudat tuturor când copilul tău a început să doarmă toată noaptea? Nu le-ai spus tuturor că ai împlinit șase luni de când alăptezi exclusiv la sân? Avem nevoie să ni se spună că facem o treabă bună. Cine altcineva să o facă dacă nu tot o mamă?
Vedeți de ce suntem așa rele unele cu celelalte? Suntem epuizate. Ne este teamă că am putea să o dăm în bară cu persoanele pe care le iubim cel mai mult pe lumea asta: copiii noștri. Suntem pierdute în acest mare necunoscut al vieții de părinte. Ne certăm una cu cealaltă pe internet pentru că de fapt ne temem să nu fim noi cele care greșesc.
Ar trebui să realizăm că avem nevoie una de cealaltă. Ne vom simți mai bine dacă vom avea mai multă încredere în noi. Așadar, pune tastatura deoparte, lasă grupurile de pe Facebook și dă-i un mesaj prietenei tale, mamă și ea, și spune-i că se descurcă de minune. Recunoaște-i că și copilul tău a mâncat dintr-un creion în timp ce nu te uitai la el. Spune-i adevărul despre felul cum decurge viața ta. În timp ce tu vorbești, copiii tăi se uită la tine, e bine să spui adevărul. Altfel ce exemplu le dai?
Sursa: scarymommy.com