Cand iti cauti si gasesti un partener, nu pierde din vedere finalitatea acestui joc – sa aveti impreuna o relatie.
Oare cati dintre noi accepta sa cunoasca pe cineva si continua sa se intalneasca dupa aceea cu acea persoana fara sa se gandeasca prea mult la ce spera sa obtina de la acea relatie pe care incepe astfel sa o construiasca?
Din pacate, cam multi dintre noi, dovada si numarul mare de persoane care sunt implicate in relatii nefericite. Multe dintre aceste persoane care pornesc la drumul construirii unei relatii cunosc pe cineva, o plac pe acea persoana, accepta sa petreaca timp impreuna – se trezesc ca se indragostesc – si, brusc, intra in panica.
Si incepe ceea ce ar fi trebuit sa aiba loc la inceput – un proces de analiza si evaluare a ceea ce ar urma sa se intample. Aici nu vorbesc de adolescenti, care au scuza lipsei de experienta, ci de persoanele care au trecut de 25 de ani si de la care toata lumea are pretentia maturitatii in gandire.
1. De ce vreau sa incep o relatie?
Cred ca majoritatea dintre noi si-ar dori sa aiba o relatie fericita, implinita cu un partener de viata iubitor, stabil, de incredere etc., o relatie care sa fie sursa de implinire si sanatate pentru amandoi. Fie ca esti barbat sau femeie.
Cum ai putea realiza acest lucru? Hai sa ne gandim impreuna! Hai sa ne gandim de ce acceptam o prima intalnire, mai intai! Din plictiseala, din curiozitate, din necesitati bio-fiziologice nesatisfacute, din dorinta de a-mi verifica puterea de seductie? Tot atatea motive extrem de gresite si, in acelasi timp, garantia toxicitatii pentru o relatie.
Toxicitate ca opus al ecologicului. Daca unul dintre parteneri se intalneste cu cineva si apoi incepe sa construiasca o relatie cu acea persoana numai pentru amuzament sau din plictiseala nu este toxic doar pentru partener, care poate are alte dorinte, ci si pentru sine – deoarece pierde un timp util, important, cu cineva caruia nu este dispus sa ii daruiasca sinceritate.
Daca vrem relatii frumoase, trebuie sa pornim cu dreptul, sa nu le incepem cu acele persoane fata de care nu avem intentia sa ne deschidem asa cum suntem noi de fapt si pe care nu avem intentia sa le acceptam neconditionat.
2. Cand spun ca am o relatie?
Cand se transforma intalnirile de tatonare intr-o relatie? Uneori, mai devreme – in cateva saptamani, luni de zile -, alteori, dupa prima noapte petrecuta impreuna sau dupa ce ii cunoastem familia.
Pentru altii, din momentul in care se muta impreuna. Nici nu prea conteaza cand se intampla, ci de ce se intampla. Pentru o serie de persoane se intampla, din pacate, fara sa isi dea seama, relatia se naste fara stirea lor si isi petrec restul timpului incercand sa iasa din ea sau gasind motive destul de puternice sa ramana in ea impotriva vointei lor.
Ar fi cel mai bine sa putem spune ca suntem intr-o relatie atunci cand ne-am dorit sa fim acolo amandoi, cand si unul, si celalalt ne acceptam reciproc neconditionat si nu ne dorim sa schimbam nimic unul la altul. Este un caz ideal? Aflati ca nu, este ceva normal, care se poate obtine dupa o matura alegere.